Cuvintele Sale sunt izvor de viață veșnică

„Și ieșind, fariseii au făcut îndată sfat cu irodianii împotriva Lui, ca să-L piardă. Iisus, împreună cu ucenicii Lui, a plecat înspre mare și mulțime multă din Galileea și din Iudeea L-a urmat. Din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan, dimprejurul Tirului și Sidonului, mulțime mare, care, auzind câte făcea, a venit la El. Și a zis ucenicilor Săi să-I fie pusă la îndemână o corăbioară, ca să nu-L îmbulzească mulțimea; Fiindcă vindecase pe mulți, de aceea năvăleau asupra Lui, ca să se atingă de El toți câți erau bolnavi. Iar duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înaintea Lui și strigau, zicând: Tu ești Fiul lui Dumnezeu. Și El le certa mult ca să nu-L dea pe față.” (Marcu 3, 6-12)
Cele mărturisite de Evanghelie au avut loc la începutul activității Domnului Iisus Hristos. În scurt timp El a ajuns să fie căutat de mulți oameni. Cei mai mulți erau bolnavi, demonizați sau neputincioși și doreau ca măcar să se atingă de El. Alții, puțini la număr, farisei și irodieni, au ținut un sfat de taină pentru a-L prinde. În ochii lor El era incomod, iar cuvintele Sale aveau o influență prea mare asupra mulțimilor. Pericopa evanghelică ne mai amintește și de demoni. Aceștia când Îl vedeau pe Hristos cădeau înaintea Lui și strigau: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu”. Pe acești „experți ai prefăcătoriei, Domnul Hristos i-a mustrat. De ce? Răspunsul îl avem în cuvintele Evangheliei: „Ca să nu-L facă ei cunoscută. Altfel spus, Fiul lui Dumnezeu trebuia să fie făcut cunoscut și recunoscut de către oameni, pentru lucrarea Sa, cuvintele și faptele Sale. Sfântul Ioan Damaschin așa ne învață: „Răul este lipsa binelui, așa cum întunericul este lipsa luminii”.
(Pr. Dumitru Păduraru, Ziarul Lumina)