Cuvinte duhovnicești

-Dacă te afli lângă marginea prăpastiei și simți să te arunci în ea, du-te și bea o ceașcă cu ceai” (Arhim. Sofronie Saharov)
-Locul inimii nu trebuie căutat cu încordare; când va crește rugăciunea, ea singură va găsi acel loc. (Sf. Simeon Noul Teolog)
-„Teolog este cel care se roagă și cine se roagă este teolog” (Evagrie Ponticul)
-„Când vezi vreun gând că-ți făgăduiește slava omenească, să știi sigur că-ți pregătește rușine” (Marcu Ascetul)
-„Pe cei neînfrânați poate că-i vor tămădui oamenii; pe cei vicleni, îngerii; iar pe cei mândri, singur Dumnezeu” (Ioan Scărarul)
-„Smerenia nu este nimic altceva decât acceptarea sinelui însuși, în adevăr, adică ceea ce este, nici mai mult, nici mai puțin. În timp ce mândria înseamnă a nega propria umanitate adevărată, a se crede altul” (Isaac Sirul)
-„Din abisul păcatului în abisul smereniei e doar un pas” (Ioan Scărarul)
-„Oricât ar fi de bune în sine rugăciunea, postirea, privegherea și celelalte fapte creștinești, totuși nu numai în lucrarea lor stă scopul vieții noastre creștinești, măcar că ele slujesc drept mijloace de care avem neapărată nevoie pentru atingerea acestui scop. Adevăratul țel al vieții noastre creștinești stă în dobândirea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu.
Iar postul, și privegherea, și rugăciunea, și milostenia, și tot lucrul bun făcut pentru Hristos sunt mijloace pentru dobândirea Sfântului Duh al lui Dumnezeu. Și luați seama că numai lucrul bun făcut pentru Hristos ne aduce roadele Sfântului Duh, iar tot ce nu este făcut pentru Hristos, măcar și lucru bun de-ar fi, nu ne aduce plata în veacul ce va să fie, și nici în viața de aici nu dă harul lui Dumnezeu.” (Serafim de Sarov)
– „Viața și moartea mea depind de ceilalți, căci, dacă l-am câștigat pe aproapele meu, L-am câștigat pe Dumnezeu…” (Sfântul Antonie cel Mare)
– „Adam a tăgăduit responsabilitatea păcatului și a dat vina pe Eva și pe Dumnezeu, Care i-a dat femeia și prin aceasta a distrus unitatea Omului și unirea lui cu Dumnezeu. Tot astfel, de fiecare dată când noi refuzăm să purtăm vina pentru răul general, pentru faptele aproapelui nostru, noi repetăm același păcat și, de asemenea, distrugem unitatea Omului.”
(Cuv. Arhim. Sofronie)
– ‎”Pentru omul care se roagă în sufletul lui, lumea întreagă este o biserică.” (Silvan de la Muntele Athos )
– ‎”Nu este de ajuns să posedăm arta rugăciunii; trebuie să devenim rugăciune, rugăciune întrupată. Nu este de ajuns consacrarea unui timp pentru rugăciune, căci fiecare act, fiecare gest, chiar și un surâs, trebuie să devină un imn de adorare, o ofrandă, o rugăciune. Trebuie să oferim nu ceea ce avem, ci ceea ce suntem.” (Paul Evdokimov)
– „Nici fecioare, nici femei măritate, nici monah, nici mirean, ci o hotărâre dreaptă caută Dumnezeu. Și, primind-o ca pe însăși fapta, trimite aceluia Duhul Sfânt pentru a lucra împreună cu el, pentru a îndrepta viața tuturor celor ce vor să se mântuiască.” (Sfântul Macarie)
– ‎”Iubirea duce la cunoaștere. (…) După cum amintirea focului nu-ți încălzește trupul, tot astfel credința fără dragoste nu-ți va încălzi sufletul.” (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
– Sfântul Isaac Sirul, la întrebarea „ce e desăvârșirea?” răspunde că este „o prăpastie de smerenie, un adânc de smerenie”, adică o lansare în smerenie până la măsurile posibile omului.
– „A vorbi despre lucruri care sunt mai presus de noi este ca și cum am cădea în grăire în deșert!”, despre rugăciunea inimii, vorbe spuse de un bătrân de la muntele Athos
– „Sfânt nu este cel care a atins o treaptă înaltă în domeniul moralei umane sau în viața de asceză, nici chiar în cea de rugăciune (fariseii, de asemenea, posteau și se rugau îndelung), ci acela care poartă în sine pe Duhul Sfânt”
(Sofronie Saharov)