„Este un post luminos, pentru că ne pregătim pentru o bucurie. În postul Crăciunului sînt numai pomeniri ale bucuriei, ale nădejdii de bucurie, ne gîndim la Întruparea Fiului lui Dumnezeu, ne gîndim la Maica Preacurată, ne gîndim la Dreptul Iosif ales de Dumnezeu pentru a fi ocrotitor al Domnului Hristos. Postul are doar rostul să ne pună cu mai multa grijă în atenție evenimentele pe care le așteptăm, ne gîndim la bunătatea lui Dumnezeu, ne gîndim la iubirea lui Dumnezeu Tatăl Care L-a trimis pe Fiul Său în lume, ne gîndim la iubirea Fiului lui Dumnezeu care, pentru noi și pentru a noastră mîntuire, S-a întrupat de la Duhul Sfînt și de la Fecioara Maria și S-a făcut Om, și a venit în lume Să se nască, și să crească, și să ne mîntuiască”. (Teofil Pîrîian de la Mănăstirea Brîncoveanu – Sîmbăta de Sus)
„Postul înseamnă abținerea de la anumite mîncări, spre exemplu carne, brînză, lapte, ouă, pește, deși pestele se mai poate mînca pînă la Sf. Nicolae și în fiecare sîmbătă, dar postul acesta dacă nu este însoțit și de fapte bune, dacă nu este însoțit și de rugăciune, dacă nu este însoțit și de spovedanie nu este în întregime, și cine are dezlegare de la duhovnic, să se și împărtășească cu Sf. Taine ale Mîntuitorului nostru Iisus Hristos. Prin urmare, postul nu înseamnă numai schimbare de alimente, postul înseamnă o jertfă pe care o facem noi, ca Bunul Dumnezeu să ne ierte păcatele și greșelile noastre. (P.S. Gherasim, Episcopul Rîmnicului)
„Din punct de vedere al alimentației, postul Nașterii Domnului este un post mai ușor, avînd multe dezlegări la pește, ulei și vin. O data cu gîndurile noastre ne angajăm și la o disciplină în ceea ce privește hrana, pentru că așa e rînduiala Bisericii noastre. Ne folosim numai de hrana vegetală și în zilele hotărîte pentru dezlegare la pește, folosim și pește, și untdelemn cît se poate. Postul nu trebuie să fie o faptă izolată. Nu se poate spune că dacă ai postit ai realizat ceva și că nu trebuie să mai realizezi și altceva. Postul îl avem ca o faptă care se adaugă la celelalte fapte bune ale vieții noastre prin care crește credința noastră”. (Părintele Teofil Pîrîian)
