Cuvinte de lacrimă la plecarea unui bun coleg

„Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit și, fiindcă trăia între păcătoși, l-a mutat de pe pământ“ (Înțelepciunea lui Solomon 4, 10). Sunt cuvintele Sfintei Scripturi care aduc mângâiere în aceste zile tuturor celor care plâng plecarea la ceruri înainte de vreme a părintelui Ilie Chișcari, bunul nostru coleg de la Editurile Patriarhiei Române și iubit preot al Parohiei „Nașterea Maicii Domnului“ – Dudu 2 din Ilfov.
Plecarea sa dintre noi este, uman, inexplicabilă. Dumnezeu, însă, îl ia la El pe cel care ajunge de timpuriu la o stare duhovnicească înaltă tocmai pentru ca „răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înșelăciunea să nu-i amăgească sufletul“ (Înțel. 4, 11). Cei care l-au cunoscut pe părintele Ilie pot întrezări dincolo de aceste cuvinte sufletul lui frumos și lumina chipului său veșnic senin. Alungând durerea cu rugăciunea, colegii de la Editurile Patriarhiei Române ne-au împărtășit, în cuvinte de drag și dor, bucuria de a-l fi avut coleg și tristețea pierderii lui din mijlocul lor. Iată câteva dintre mărturiile lor:
Pr. Mihai Hau, consilier patriarhal coordonator: „Este un moment greu pentru noi, pentru cei apropiați, dar mai ales pentru cei rămași acasă. Greutatea abia acum începe, nu pentru el, cel care a plecat dintre noi, ci pentru familie. Pentru cei apropiați rămâne imaginea vie a iubitului lor fiu, a iubitului soț. Înainte de toate, preotul Ilie era un om bun, care făcea lucrurile bine, iar pe oamenii buni Dumnezeu îi cheamă la El, nu-i lasă în lume. Cuprins, ca noi toți, de avântul tinereții, și părintele Ilie dorea să schimbe lumea în bine, însă, cu trecerea timpului, ne dăm seama de fapt că nimeni nu poate să schimbe lumea, ci lumea ne schimbă pe noi. În calitate de colegi ai lui, la Sectorul Editurile Patriarhiei Române, avem datoria să fim alături de familia lui o perioadă îndelungată, atât cât poate fiecare, să purtăm de grijă și de cele materiale. Dumnezeu să-l odihnească în pace!“.
Cristian Antonescu, redactor-șef, Departamentul „Carte teologică“: „L-am cunoscut pe părintele Ilie în prima zi de facultate, 1 octombrie 2003. Am fost colegi de grupă și astfel am avut ocazia să ne întâlnim des și să ne cunoaștem mai îndeaproape. Mai apoi, Dumnezeu a rânduit să împărțim același birou, unde plămădeam împreună proiecte editoriale, analizam problemele care apăreau și încercam să găsim soluții. Părintele Ilie se remarca printr-o inteligență rară, un spirit pătrunzător și o atitudine mereu plină de curaj și de energie. Pentru el nu exista problemă sau situație fără rezolvare. Ne gândeam împreună la viitoare proiecte care să ne umple sufletele de bucurie și de satisfacție. Era mereu gata să ajute. Nu putea rămâne indiferent la problema cuiva. Și nu vorbea niciodată pe nimeni de rău. Bineînțeles că lucrurile acestea le apreciez mult mai mult acum, decât în timpul în care am avut ocazia să fiu alături de el. Suntem de aceeași vârstă și nu ne puteam gândi decât la multele ocazii de a colabora, profesional și personal, care ni se deschideau înainte. Plecarea lui dintre noi într-o etapă a vieții greu de acceptat omenește mă lasă cu durere în suflet, pentru pierderea unui bun prieten și a unui coleg de excepție. De acum, rămâne să mă rog lui Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții Săi, să acopere cu dragostea Lui familia greu încercată și să-l rog pe părintele Ilie să-mi ierte toate câte i-am greșit“.
Andrei Hlandan, redactor, Departamentul „Carte teologică“: „Un coleg deosebit de la care eu, ca nou angajat al Editurilor Patriarhiei, am avut foarte multe lucruri de învățat, primind multe sfaturi de la el. Îmi va rămâne în memorie tot timpul prin aplecarea lui spre carte și dorința de a face lucrurile foarte bine, lucru la care mă îndemna mereu.“
Mihai Grigoraș, redactor, Departamentul „Carte teologică“: „Din când în când «se întâmplă» în această viață pământească să fim martori ai unor evenimente aparent bizare, dar care, tocmai prin faptul că ne contrazic logica omenească, ele ne cheamă să ne asumăm, fiecare după puteri, logica dumnezeiască, cea a Logosului-Hristos. Că părintele Ilie, colegul nostru, a trecut la cele veșnice din rânduială dumnezeiască este un fapt evident, iar Mântuitorul Hristos ne-a lăsat pentru aceasta un indiciu: trecerea lui la Domnul a coincis cu Duminica învierii tânărului din Nain. Părintele Ilie a fost, deci, înviat întru viața cea veșnică, pentru a-L preamări pe Hristos în Împărăția Sa cerească și pentru a simți în chip nemijlocit căldura și strălucirea iubirii Sale. Nouă nu ne rămâne decât să îi purtăm în amintire chipul său mereu vesel și să ne rugăm pentru odihna sa“.
Înmormântarea părintelui Ilie Chișcari, astăzi, la Biserica „Înălțarea Sfintei Cruci“ din curtea Spitalului Județean din Suceava
Părintele Ilie Chișcari, plecat la Domnul duminică, 19 octombrie, a fost depus luni, 20 octombrie, la Biserica „Nașterea Maicii Domnului“ – Dudu 2 din Ilfov. Luni seară, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, și părintele arhimandrit Timotei Aioanei, Episcop-vicar ales al Arhiepiscopiei Bucureștilor, au săvârșit o slujbă de pomenire la căpătâiul regretatului preot, în prezența membrilor familiei și a comunității parohiale. O slujbă de pomenire a fost săvârștită luni și la Editurile Patriarhiei Române, unde părintele Ilie Chișcari a lucrat ca redactor. Marți seară, la biserica parohială, slujba de pomenire a fost săvârșită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Slujba Înmormântării va avea loc astăzi, 23 octombrie, începând cu ora 11:00, fiind precedată de Sfânta Liturghie, la Biserica „Înălțarea Sfintei Cruci“ din curtea Spitalului Județean din Suceava. (Gheorghe-Cristian Popa, sursa: Ziarul Lumina)