– Când auzi cuvintele Domnului: „De nu te vei lepăda de toată averea ta, nu ești vrednic de Mine”, să nu te gândești că e vorba numai de avere, ci și de toate lucrurile răutății.
– Cel smerit și blând, cel liniștit și tăcut este cel mai înțelept dintre înțelepți, pentru că a vrut să poarte jugul lui Hristos de bună voia lui și cu o bună supunere lăuntrică. El se va numi fiul lui Dumnezeu și va fi împreună-moștenitor cu Hristos.
– Îndrăznește să intri cu lacrimi la cerescul Doctor și El îți va vindeca toate rănile sufletului tău, căci nu există patimi pe care să nu le poată vindeca iubitorul de oameni Hristos.
– Castitatea și blândețea, liniștea și tăcerea și rugăciunea minții în inimă fac din suflet un înger, înainte de moarte.
– Ține minte că Dumnezeu stă întotdeauna lângă tine și teme-te, cutremură-te, ca sa nu faci ceva ce nu este după voia Lui. Bucură-te când faci fapte bune, dar nu te înălța (căci aceasta este slava deșartă), pentru ca nu cumva să nu te împiedici chiar la liman. Cunoscând acest lucru, fii cu luare-aminte și fugi de înălțare.
– Așa cum nu se poate construi o corabie fără cuie, tot astfel nu te poți mântui fără liniște, tăcere și smerenie.
– Despre gânduri, Fericita Teodora spunea: satana este un împletitor de funii și în măsura în care îi procuri materialul, în aceeași măsură împletește.
– A mai spus: postul smerește trupul, privegherea curată mintea, rugăciunea unește cu Dumnezeu.
– Tot ea spunea: și vrăjmașul îndeamnă spre nevoință –și el are ucenici nevoitori. Cum se poate oare distinge nevoința dumnezeiască și împărătească de cea demonică și tiranică? Prin nimic mai bine decât prin cumpătare.
– Daca vreți să vă izbăviți de toate patimile, fugiți de mama tuturor relelor, care este iubirea de sine – spunea Fericita Teodora.
– Răul învechit în inima omului sau patima necurată cer o suferință mare și de lungă durată, căci deprinderea înrădăcinată în inimă greu se schimbă.
– Conștiința devine curată prin liniște și osteneală în faptele bune ale nevoințelor săvârșite cu răbdare și mărinimie de suflet.
– Ferește-te de cele mici și nu vei cădea în cele mari.
– Focul nu se aprinde în lemnele umede și Duhul Sfânt nu Se odihnește în sufletul care iubește odihna
– La oameni este cinstită bogăția, iar la Dumnezeu de mii de ori este mai cinstit sufletul care se smerește de bună voie până la sărăcie.
– Cel ce urăște păcatul se ferește de el și merge bărbătește pe calea virtuților, fără să-i fie teamă de năvălirile diavolului, căci în el locuiește Dumnezeu.
– Nu semăna răul, căci secerișul este aproape și focul va înghiți pe cel ce seamănă spini și mărăcini.
– Vrei să-l lipsești pe diavol, de orice putere? Taie repede gândurile rele și, lipsit de aripi, el va fi o jucărie, ca o mică vrabie.
– Să fii curios de faptele tale rele, iar nu de faptele aproapelui și atunci demonii nu vor vătăma gândul tău.
– Nu asculta când se vorbește de păcatele altora, căci dacă îți va plăcea acest lucru și vei începe să osândești, vei cădea singură în cele mai grozave curse.
– Păcatul este o mreajă cu multe împletituri. De te vei încurca numai cu o parte îți vei pierde trupul și sufletul. Ia deci aminte la sufletul tău, pe cît îți stă în putere.
– Silește-te puțin în această viață și vei dobândi odihna mare acolo și te vei bucura de bucurie mare.
– Sămânța nu crește fără pământ și apa și omul nu va spori fără tăcere și liniște, fără rugăciune și înfrânare.
– Citirea Scripturilor luminează și adună mintea, căci ele sunt cuvintele Duhului Sfânt, iar cel ce le iubește își izbăvește sufletul de moarte, când cele citite le împlinește cu fapta.
– În rugăciunea ta, nu vorbi multe, în afară de: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătoasa! Căci vameșul s-a mântuit numai spunând acest cuvânt și pe tâlhar l-a mântuit numai cuvântul credinței.
– Fericit este omul care și-a lepădat toată nădejdea cea lumească și care și-a pus toată nădejdea numai în Dumnezeu.
– Fericit este acela care s-a depărtat de întunericul acestui veac și ia aminte de sine, căci ochiul care se învârtește în lume, nu poate deosebi binele de rău.
