Cum trebuie să ținem sărbătorile?
În primul rând dând răgaz trupului și minții să se odihnească și să se reculeagă din vălmășagul treburilor și al grijilor lumești. În al doilea rând, prin mersul la biserică, pentru a lua parte la sfânta slujbă. În sfârșit, prin folosirea timpului ce ne mai rămâne cu grija pentru cele ale sufletului, cu fapte de milostenie (ajutorarea săracilor, cercetarea bolnavilor ș.a.) sau cu îndeletniciri pioase și ziditoare de suflet, ca, de pildă, citire din Sfânta Scriptură sau din alte cărți cu un cuprins folositor.
Care sunt datoriile creștinului față de sufletul său?
După învățăturile Sfintei noastre Biserici, sufletul este creație dumnezeiască, chipul lui Dumnezeu în om, partea spirituală și nemuritoare care-l deosebește pe om de orice altă făptură, așadar, partea cea mai de preț a ființei sale.
Din această cauză, datoriile către suflet sunt sfinte pentru creștini. Ele se cuprind în grija de luminarea și întărirea puterilor sufletești cu care l-a înzestrat Dumnezeu pe om, spre a trăi viața pământească potrivit legilor morale și a dobândi fericirea cerească.
Puterile sufletești sunt: rațiunea, voința și sentimentele.
De ce și cum se folosește Mântuitorul de conștiința omului la judecata particulară?
De conștiința omului se folosește ca să nu poată spune omul că a fost judecat pe nedrept. Însăși conștiința lui îl va osândi, atunci, pe omul păcătos și tot ea îi va da pace și liniște, dacă nu se găsește în el nimic de osândit. Conștiința este judecătorul omului și în timpul vieții pământești. Dar, în timpul morții și mai ales după moarte, ea va fi luminată în chip deosebit de Dumnezeu, ca să-și poată câștiga și spori toate forțele sale de pătrundere și de judecată nemincinoasă a omului: „Fiecare, în vremea morții, își cunoaște păcatele lui” („Mărturisirea ortodoxă”).
Osândirea din partea conștiinței va aduce sufletului o spaimă grozavă, iar neosândirea din partea ei o mare liniște și îndrăzneală. (Învățătură de credință ortodoxă).
(sursa: www.ziarullumina.ro)