1. Iubirea adună cele împărțite și-l face pe om iarăși o singură rațiune și un singur mod de contemplare și netezește toate inegalitățile și deosebirile de opinie din toți. Ba îi aduce la o egalitate lăudabilă, prin faptul că fiecare atrage atît de mult pe altul la sine în intențiile lui și îl preferă sie însuși, pe cît de mult îl respingea altădată și se preferă pe sine. Și prin iubire se desface de sine, de bunăvoie, despărțindu-și rațiunile și preferințele proprii, de gîndurile și însușirile lui și se adună într-o simplitate de identitate, în temeiul căreia nimeni nu se mai deosebește întru nimic, ci fiecare a devenit unul cu fiecare și toți cu toți, sau mai bine cu Dumnezeu decît cu ei întreolaltă, manifestînd în ei aceeași rațiune de a fi și după fire și după voință – Sfîntul Maxim Mărturisitorul
2. înd începe cineva să simtă cu îmbelșugare dragostea lui Dumnezeu, începe să iubească și pe aproapele sau întru simțirea duhului – Diadoh al Foticeei
3. Cel ce iubește pe Dumnezeu nu poate să nu iubească pe tot omul ca pe sine însuși, deși nu are plăcere de patimile cele necurățite ale aproapelui. – Sfîntul Maxim Mărturisitorul
4. Cel ce mai vede în inima sa o umbră de ură față de vreun om oarecare, pentru știe ce greșeală, e cu totul străin de iubirea de Dumnezeu. Căci iubirea de Dumnezeu nu suferă cîtuși de puțin ura față de vreun om – Sfîntul Maxim Mărturisitorul
5. Precum Dumnezeu iubește pe toți la fel, pe cel virtuos slăvindu-l, iar pe cel rău milostivindu-l și căutînd să-l îndrepte, tot așa, cel ce iubește pe Dumnezeu iubește pe toți la fel, pe cel virtuos pentru firea și pentru voia lui cea bună, iar pe cel rău pentru firea lui și din compătimirea ce o are față de el ca față de unul ce petrece în întuneric – Sfîntul Maxim Mărturisitorul
6. Nu pot cîștiga dragostea de oameni cei ce iubesc lumea – Sfîntul Isaac Sirul
