Dacă-ți tremură genunchii, îngenunchează și roagă-te.
Satana tremură chiar și atunci când se roagă cel mai slab dintre creștini.
Dacă te ocupi cu prea multe ca să te poți ruga, atunci într-adevăr te ocupi cu prea multe.
În majoritatea bisericilor, duminică de duminică și an după an, pot fi auzite aceleași și aceleași rugăciuni. Cu adevărat, o rugăciune fără credință este un cadavru fără viață.
Rugăciunea este intimitate cu Dumnezeu.
Toate acele fraze liturgice, tot tonul solemn, toate acele cuvinte pline de emoție pot avea un efect superficial și de scurtă durată, dar, de multe ori, după astfel de rugăciuni, omul rămâne la fel de departe de Dumnezeu, fără nici un fel de transformare morală și cu nici un pas mai aproape și mai sigur de prezența cerului dacă nu are credință.
De multe ori îl rugăm pe Dumnezeu să vină în mijlocul nostru, când de fapt El este deja acolo și ne așteaptă pe noi să-I recunoaștem și să-I respectăm prezența. Cerșim să-I auzim glasul, deși El ne-a vorbit deja și deja glasul Lui continuă să ne bată la urechi și la inimă. De prea multe ori, în rugăciunile noastre insistăm ca Dumnezeu să facă lucrări pe care El le-a făcut deja, sau pe care nu le poate face din cauza necredinței noastre.
Obișnuiește-te să te retragi în fiecare zi deoparte, într-un loc liniștit … Stai în „cămăruța” ta liniștit și așteaptă puțin până ce toate zgomotele și toate preocupările încep să dispară și caută să te lași învăluit de prezența divină. Fă-te că nu mai auzi ceea ce se petrece în jur și ciulește-ți urechile sufletului până ce începi să auzi și înveți să recunoști. Vocea care-ți vorbește dinlăuntru. Încetează să te mai iei la întrecere cu alții. Dă-te în întregime Puterii Divine așa cum ești și începe să trăiești ceea ce ești fără să-ți mai pese de ceea ce spun cei din jur.
Dacă ne îndepărtăm de lumea iluzorie a aparențelor, vom descoperi că rugăciunile noastre au exact aceeași calitate ca și viețile noastre. Nimeni nu se poate ruga mai frumos decât trăiește și nimeni nu poate trăi mai frumos decât se roagă.
Caută-ți un cerc restrâns de prieteni. Nu încerca să afli ceea ce nu-ți este folositor. Evită să-ți transformi mintea într-o bibliotecă publică sau într-o colecție de întâmplări și bancuri amuzante. Învață să practici o continuă stare lăuntrică de rugăciune. După o vreme, vei putea să faci aceasta chiar și atunci când lucrezi sau te afli în călătorie.
Hotărăște-te să fii sincer, deschis și smerit. Cere de la Dumnezeu să-ți dea iubire pentru toți oamenii, la fel. Citește doar lucruri de calitate care-ți pot îmbunătăți viața lăuntrică. Nu-ți lăsa mintea să hoinărească hai-hui. Nu te risipi în preocupări și pasiuni trecătoare. Ațintește-ți privirea la Iisus Hristos. Deprinde-te cu concentrarea spirituală.
Ar trebui să ne examinăm, din când în când, rugăciunile ca să vedem cât de sincere și de spontane sunt. Ar trebui să le ținem simple, sincere, proaspete, personale și originale. Mai presus de orice, trebuie să ne interzicem cu desăvârșire să ne făurim singuri emoții de sfințenie.
Încă ne mai rugăm pentru treziri spirituale, fără să ne dăm seama de trădările noastre și de lipsa noastră de pocăință.
Credința este cea care înnobilează rugăciunea.
Cea mai înaltă formă de rugăciune nu este niciodată o cerere.
Uneori, oamenii se roagă fără credință, dar este de neconceput ca oamenii care au credință să nu se și roage.
Toate rugăciunile sunt plăcute, atunci când inima a ajuns în comuniune cu Dumnezeu și când ochii lăuntrici văd fața binecuvântată a Domnului.
