Creștinismul nu este o ideologie, un sistem de idei la care putem sau nu să aderăm, ci viața, viața cea adevărată în comuniune cu izvorul vieții, Dumnezeu, pe care omul a pierdut-o datorită păcatului originar. Prin întruparea, moartea, învierea și înălțarea Sa la cer Mîntuitorul Iisus Hristos a restaurat firea umană și ne-a eliberat de sub stăpînirea păcatului și a morții dăruindu-ne viața veșnică a Împărăției cerurilor. Fiecare dintre noi am primit acest dar al vieții veșnice în botezul nostru cînd „ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru că, precum Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui așa să umblăm și noi întru înnoirea vieții” (Rom. 6, 4).
Slujbele Bisericii reprezintă împărtășirea concretă de viața cea nouă în Hristos
Biserica este Împărăția lui Dumnezeu pe pămînt iar slujbele reprezintă intrarea noastră în această Împărăție, trăirea și împărtășirea concretă de viața cea nouă în Hristos, de dreptatea, pacea și bucuria în Duhul Sfînt ce caracterizează Împărăția lui Dumnezeu (Rom. 14, 17). Cultul Bisericii ne poartă în lumea prezentei directe a lui Dumnezeu făcîndu-ne părtași bucuriei învierii. Creștinismul este, pentru aceasta, o religie liturgică, o religie în care pe primul plan este cultul, trăirea liturgică a vieții celei noi în comuniune cu Dumnezeu. Biserica este, în primul rînd, o comunitate rugătoare, slăvitoare. Înțelegem astfel de ce Biserica noastră se numește ortodoxă: este Biserica ce aduce dreapta slăvire (orthos – doxa) lui Dumnezeu și, ca urmare, are credința dreaptă fiind Biserica cea adevărată.
Sfînta Liturghie – unirea tuturor în Biserică și intrarea Bisericii în Împărăția lui Dumnezeu
Centrul cultului ortodox este Sfînta Liturghie, slujba în care se realizează, prin excelență, intrarea noastră în Împărăție, mai precis unirea tuturor în Biserică și intrarea Bisericii în Împărăția lui Dumnezeu. Toate celelalte slujbe sînt o pregătire pentru Liturghie și își găsesc împlinirea în ea. Sfîntul Dionisie Areopagitul numește Sfînta Liturghie Taina Tainelor deoarece ea încununează tot ceea ce s-a dat prin celelalte slujbe și unește cel mai deplin pe fiecare credincios și pe toți în Dumnezeul cel Unul și infinit în iubire desăvîrșind comuniunea cu Dumnezeu.
Astăzi vorbind despre Taină avem tendința de a ne gîndi numai la cele șapte Taine sau sacramente ale Bisericii (Botezul, Mirungerea, Euharistia, Spovedania, Cununia, Hirotonia, Maslul). Dar pînă în secolul al XIII-lea Biserica Ortodoxă nu a fixat precis numărul Tainelor, Părinții preferînd să se refere la Taină mîntuirii în sens general și la aspectele acesteia, la Taina unică a Bisericii în care Dumnezeu Își împărtășește viața Sa dumnezeiască omenirii, răscumpărînd omul din păcat și din moarte și revărsînd asupra omului slava nemuririi. Această Taină se concretizează în lucrările specifice ale Bisericii în care Hristos însuși se oferă și se împărtășește printr-un ritual de sfințire săvîrșit de slujitorii bisericești în și prin puterea Duhului Sfînt. (www.crestinismortodox.ro)
