Cuvântul PF Părinte Patriarh Teoctist cu prilejul deschiderii anului școlar 2006-2007

– „Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele” (Ioan 15, 4-5)
Iubiți elevi și distinși dascăli,
Cinstiți părinți ai tinerelor vlăstare,
Începutul unui nou an școlar reprezintă un moment de însemnătate excepțională, nu numai pentru tineretul școlar, ci și pentru părinții și educatorii lor, precum și pentru întreaga societate.
Anul școlar, marcat de începutul toamnei, anotimpul bogăției și al împlinirilor, are și semnificația bogăției spirituale, ce urmează a fi acumulată prin activitatea de învățare, prin cunoștințele căpătate în contactul cu cartea și cu dascălii de către subiecții acestui amplu proces de formare și educare, ce are ca finalitate împlinirea și devenirea omului ca membru responsabil al societății și în fața lui Dumnezeu.
Un nou an școlar înseamnă pentru cei mai mici, care iau legătura cu cartea pentru prima dată la grădiniță sau în cursul primar, o primă treaptă urcată pe acest drum de lumină, iar pentru cei din clasele următoare, noi trepte ce-i înalță an de an spre culmile de strălucire ale culturii, științei, cunoașterii în general, prin care își conturează personalitatea, valoarea și utilitatea, atât pentru ei, cât și pentru semeni.
În iconografia Bisericii noastre există o scenă plină de învățăminte, „scara virtuților”, ce redă ideea atingerii desăvârșirii duhovnicești, așa cum a exprimat-o Sfântul Ioan Scărarul și care prefigurează că orice urcuș, nu numai în planul duhovnicesc, ci și în cel al împlinirilor, aspirațiilor prin învățătură și lucrare deosebită nu este ușor, ci reprezintă un efort permanent și continuu pe parcursul căruia poți cădea de la primele trepte sau chiar și atunci când ești aproape de final, dacă îți lipsește puterea stăruinței și tăria în atingerea scopului final.
Învățătura acestei scene este că strădaniile noastre, nu numai în a învăța cât mai mult și cât mai bine, dar și în a ne desfășura munca noastră de zi cu zi, trebuie să fie consecvente, constante, fără încetare, susținute cu mare grijă și atenție.
Căpătați, dragi elevi, anumite cunoștințe, priceperi și deprinderi într-un an școlar, dar ele trebuie consolidate, dezvoltate în anii viitori, încât urcușul pe această scară să fie sigur, fără poticniri, fără căderi, încât în anul următor să fiți pe o treaptă mai înaltă și mai bine fixați, fără să vă clătinați sau să vă prăbușiți.
Aveți ajutor și sprijin pentru acest urcuș în părinții voștri, care vă ocrotesc și vă învață multe lucruri, pe lângă ce vă oferă cartea și școala. Ați căpătat în familie multe și importante obișnuințe de muncă ordonată, de stăruință și dăruire, după modelul celor mari, calități pe care trebuie să le folosiți și în activitatea școlară și în cea de zi cu zi, în afara școlii.
În relația aceasta cu propria familie, vă amintesc să luați aminte cu multă atenție la munca părinților voștri, la strădaniile lor, la truda lor din zi până în noapte și să urmați îndemnul Mântuitorului, Care, cu puterea și înțelegerea specifică, dumnezeiască, spunea: „Tatăl Meu până acum lucrează; și Eu lucrez” (Ioan 5.17). Luați tot ceea ce este bun de la părinții voștri așa cum și ei vă oferă toată grija și căldura sufletească.
La această conlucrare îi chemăm și pe ei, ca împreună să vă bucurați de roadele științei de carte, grijind ca, din diferite pricini, unii dintre voi să nu rămână pe dinafara școlii și să nu poată beneficia de binefacerile cărții. Mulți se confruntă cu greutăți, pe care și voi le vedeți și le puteți înțelege, dar trecând poate cu greu, peste acestea, vor avea bucuria împlinirii vieții lor și devenirii voastre.
Aveți ajutor de asemenea în dascălii voștri, pe care să îi ascultați ca pe propriii părinți, să-i aveți ca modele de urmat, căci munca lor stă la temelia formării voastre și ea vine nu numai din obligație profesională și din știința lor ci și din ceea ce a definit din totdeauna ținuta unui dascăl, „dragostea de pedagog”, ce constituie acea bucurie determinată de constatarea că cele împărtășite cu dragoste, pasiune și râvnă de către ei, au avut ecou în sufletele și mințile voastre. Ascultați-i cu atenție, atașați-vă sufletește de ei, încât, în școală, împreună, să constituiți o altă familie, o comunitate de înțelegere și armonie, o comuniune – legătură de suflet și de sfințenie – crescând ca niște mlădițe sănătoase, puternice, pentru a fi folositori atât patriei precum și Bisericii, încât în această unitate spirituală să puteți urma cuvântul Mântuitorului: „Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele.”(Ioan 15.4-5)
Nu uitați de sfătuitorii voștri sufletești, care, cu duhul blândeții și al Sfintelor Scripturi, vă îndeamnă să fiți ascultători, buni, drepți, cinstiți, cu spirit de înțelegere față de colegi, față de aproapele, ca astfel să realizăm înțelegerea dintre oameni, propovăduită de Biserică. Nu uitați că Biserica este „mama duhovnicească” a poporului român, după cum a definit-o poetul național Mihai Eminescu. Dacă uneori vă simțiți constrânși de rigorile școlii, de exigențele dascălilor voștri și de cerințele părinților, să nu uitați că Evanghelia nu obligă ci sfătuiește, zicând „Cine are urechi de auzit, să audă” (Matei 11.15), iar auzind, să nu socotiți grea sarcina de a învăța sau de a asculta.
Fiți, așadar, cu urechile deschise spre tot ce este bun, frumos, înălțător, folositor, spre îndemnul către fapta bună și lucrul temeinic făcut, plăcut oamenilor și lui Dumnezeu, pentru că numai așa vă veți împlini ca oameni desăvârșiți, veți fi bucuria și mângâierea părinților voștri, mândria dascălilor, care prin voi își legitimează misiunea și veți putea deveni cetățenii responsabili de mâine, ai țării și ai lumii în care vă veți desfășura activitatea.
La începutul anului școlar 2006-2007, rog pe Bunul Dumnezeu să vă dăruiască vouă, dragi elevi, darurile Sale de luminare a minții, părinților voștri bucuria de a vă vedea crescând frumoși și împliniți, dascălilor satisfacția muncii, desfășurată cu dragoste și rezultate bune iar părinților voștri sufletești, mulțumirea duhovnicească în plinirea lucrării voastre într-o viață curată de sfințenie.
Împărtășindu-vă toată dragostea Noastră și părintești binecuvântări, vă doresc succes în noul an școlar și Dumnezeu să vă ocrotească, cu sănătate, putere de muncă și roade bogate în această nobilă și înălțătoare muncă.
Al vostru, de tot binele doritor și către Domnul rugător,
TEOCTIST,
Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Munteniei și Dobrogei, Locțiitor al Scaunului Cezareii Capadociei și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române