Sfântul Isaac Sirul spunea: “Cuvântul este unealta lumii acesteia, iar tăcerea este secretul veacului viitor”; și iată că acest cuvânt prin care a fost creată lumea devine și pentru noi mijloc de comunicare, transformând gândurile în cuvinte ce fac posibilă înțelegerea dintre noi.
Cuvântul de cele mai multe ori este colorat cu sentimentele sau trăirile pe care fiecare din noi le poartă în suflet în clipa în care-l pronunță. Neînțelegerile pe care se întâmplă să le avem cu cei de lângă noi sunt ca niște dezacorduri care strică toată frumusețea unei melodii.
Ne-am gândit oare la puterea lui? Am conștientizat că are putere de a binecuvânta? Are putere și de a blestema! Căci în cuvântul spus, sentimentul ce ne călăuzește câteodată în viață pune puterea binecuvântării sau a blestemului….Prin cuvânt ne exprimăm în rugăciune, prin cuvânt ne ușurăm de tristețe sau împărtășim o bucurie.
Prin cuvânt mărturisim sau ne lepădăm, prin cuvânt slăvim sau negăm. Prin cuvânt acceptam sau respingem…Și totuși, prin dialog zidim! („dialog” provine din grecescul „διαλογος” și înseamnă „prin cuvânt”).
Nu am crezut niciodată că Dumnezeu pedepsește, dar nu pot să neg prezența Lui în viața fiecăruia dintre noi. De cele mai multe ori, evenimentele, încercările, bucuriile, tristețile, câștigurile sau pierderile sunt consecințele faptelor sau dorințelor noastre! Domnul de cele mai multe ori tace, asta însă nu-mi dă dreptul să-L acuz că este principalul responsabil de starea în care mă aflu! Respectă libertatea în toată plinătatea ei, chiar și dorințele bune sau rele…
Cred din tot sufletul că Domnul “nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu”, și am lăsat cuvântul acesta ca o sămânță în inima mea, așa a adus roada iubirii ce o am pentru Domnul și omul de lângă mine.
Iar iubirea nu mă lasă să mă bucur de răul cuiva, “nu gândește răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr” (1 Cor. 13,5-6).
Orice clipă și orice întâmplare poate fi un mesaj ce ni-l trimite Domnul, avem obligația de a fi cu ochii sufletului deschiși și să încercăm a-l decodifica după puterea și înțelegerea noastră. Iar dacă ne rugăm cu cuvintele rugăciunii Sfântului Grigorie Palama, “Doamne, luminează-mi întunericul”, încet-încet vom conștientiza că viața duhovnicească este un continuu dialog cu Dumnezeu, o colaborare (con-lucrare) reciprocă între fiul și Tatăl Ceresc care așteaptă întoarcerea fiecăruia dintre noi, indiferent de culoare, înălțime, cunoștințe…
Nu există sfânt care să nu fi păcătuit în trecut și păcătos care să nu aibă prilej de pocăință în viitor!
Arhim. Siluan Vișan
Sursa: www.crestinortodox.ro
