Cuvântul Arhimandritului Cleopa Ilie a mișcat până și icoana Maicii Domnului

În toamna anului 1947, mergând Părintele Cleopa la București să cumpere sfinte vase pentru noul paraclis, a fost invitat într-o seară la profesorul universitar Alexandru Mironescu, unde se adunase multă lume, preoți și intelectuali, și fiecare rostea câte un cuvânt duhovnicesc.
Când a început să vorbească Părintele Cleopa, după câteva minute, icoana Maicii Domnului din perete a început a se legăna singură, scoțând un sunet ca de harpă. A fost un moment foarte emoționant, nemaiîntâlnit până atunci, încât toți s-au minunat și au dat laudă lui Dumnezeu și Maicii Domnului, spunând cu lacrimi: „O minune! O minune a Maicii Domnului!”, apoi ziceau: „Părinte Cleopa, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”.
Părintele Cleopa împreună cu câțiva sihaștri din Munții Sihlei și ai Sihăstriei, știau că în partea locului se nevoia, alături de pustnicii noștri, și un mare sihastru rus, anume Episcopul Ioan, făcător de minuni.
Acest sfânt al zilelor noastre era refugiat în această zonă din cauza războiului și terorii ateiste din Rusia și își avea sălașul în Munții Neamț din împrejurimi. Dar nimeni nu știa viața și bordeiul lui. Și era plin de harul Duhului Sfânt, încât uneori se arăta oamenilor la vedere, iar alteori, asemenea sfinților de odinioară, nu-l putea vedea nimeni, chiar dacă trecea pe lângă el. Despre aceasta spunea Fericitul Episcop numai duhovnicului său, Ieroschimonahul Vasian de la Sihla (†1955), precum și duhovnicului Teodul Varzare de la Mănăstirea Agapia (†1981), care știa limba rusă.
Întâlnindu-se odată în pădure cu duhovnicul Teodul, la locul numit Poiana Trapezei, Sfântul Episcop Ioan i-a spus:
‒ Știu că te duci să te spovedești la Părintele Cleopa, dar astăzi nu este la Sihăstria, căci este chemat la Mănăstirea Neamț la consiliu. Întoarce-te înapoi la Agapia și vei veni în altă zi!
‒ Dar când să vin, Prea Sfințite?
‒ Nu te îngriji de aceasta sfinția ta, că are Dumnezeu grijă de toate!
Altădată iarăși venea Părintele Teodul la Părintele Cleopa pentru spovedanie și, ca prin minune, fiind înainte-văzător, Sfântul Episcop Ioan îl aștepta în marginea pădurii. Apoi i-a zis:
‒ Acum Părintele Cleopa este la mănăstire și poți să mergi la Sfânta Spovedanie. Și eu mă duc adeseori la Sihăstria la Sfânta Liturghie, dar nu mă vede nimeni, cu darul lui Hristos!
(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 744-745)