Faptul că hrana ne-a acaparat total gândurile, vărsându-se pe de lături și umplându-ne vocabularul de zi cu zi, în mod sigur e o moștenire de pe vremea comunismului, când făceam coadă la unt, la ulei, la adidași de porc, la tacâmuri de găină și la multe altele care luau calea flămândă a stomacului. N-are niciun sens să negăm că, la fiecare frază, azi facem trimiteri spre oalele cu crăpelniță, de unde ne alimentăm consistent cu figuri de stil. De exemplu, dacă ochim o slujbă mai acătării, spunem că-n acel loc de muncă „se mănâncă o pâine mai bună” sau „o pâine mai albă”, cu toate că s-a dovedit că pâinea albă e la fel de sănătoasă ca șoricioaica. Dacă cineva e specialist într-un domeniu – să zicem în teatru, în dans, în politică ori în handbal – îl caracterizăm ca pe o persoană care „mănâncă teatru pe pâine”, „mănâncă dans pe pâine”, „politică pe pâine” ori „handbal pe pâine”.
O limuzină impresionantă, demnă de toată lauda, o descriem ca întinzându-se la drum „ca untul pe pâine”; iar pe o domnișoară dulcică, lucrată în filigranul cel mai minuțios, o ridicăm în slăvile admirației, exclamând: „Dac-o vezi, îți vine s-o mănânci!”, deși poate că alt verb ar fi mai potrivit, în locul lui „a mânca”. Și-n sectorul biznisului comparațiile culinare s-au instalat confortabil: un bun amic, încercând să-mi descrie ultima lui afacere, mi-a șoptit, cu gura apă: „Friptura e imensă, mâncăm cu toții din ea!”
Totuși, ca bun român, un lucru mă întristează: că de o atenție similară nu se bucură și băutura, copilul de suflet al mâncării, fără de care procesul de alunecare pe gât este, după cum se știe, anevoios, uneori chiar imposibil. De ce nu spunem despre paginile lui Mircea Cărtărescu, marele fotomodel literar, că sunt tulburătoare ca un coniac fin sau măcar ca o tescovină; de ce nu spunem despre Marius Lăcătuș că „bea fotbal cu votcă” sau despre Irinel Columbeanu că își cumpără en-gros fete cu „buze de șliboviță”? De ce nu spunem că spiciurile injectate de ură ale lui Băsescu sunt „de calitatea unui vin de regiune”, cu struguri culeși de pe Dealurile Chimiei, cum li se spune vinurilor făcute din chimicale?
Am dreptate când spun că băuturii i se confiscă unul din drepturile democratice fundamentale?
