Cuvânt pentru cei preocupați de ocultism, magie, clarviziuni

Atunci când Biserica și viața creștinilor s-au bucurat de o oarecare pace din partea mai marilor lumii, au apărut la orizontul credinței creștine alte primejdii pierzătoare, mult mai periculoase, care au ca punct de plecare răstălmăcirea și falsificarea învățăturii de credință. Acestea sunt în aparență inovații omenești, dar în realitate își au izvorul în lucrarea înșelătoare și amăgitoare a „prințului” veacului acestuia, adică a duhurilor întunericului. Mediul favorabil acțiunii acestor ființe infernale în lume este întreținut, pe de-o parte, de înclinația nejustificată a oamenilor față de senzațional și de orice manifestare a fenomenelor paranormale, iar pe de altă parte, de necredința, puțina credință sau falsa credință a lor.
Formele vrăjitoriei
În cele mai multe cazuri, credința nu mai este înțeleasă ca un dar al lui Dumnezeu, ca o virtute ce implică lucrarea harului și voința omului de a se curăți de patimi și chiar de tot ce este creat (Sf. Grigorie de Nyssa), ci ca o oarecare învățătură despre Dumnezeu și despre celelalte taine ale existenței, ajungându-se la un discurs rațional interminabil în legătură cu realitățile spirituale.
Între aceste preocupări ale oamenilor din zilele noastre, de care se face mult caz mai ales prin mass-media, se pot aminti: ocultismul cu diverse forme de vrăjitorie, necromanție etc., clarviziunea orientată fie spre citirea și privirea unor realități de dincolo de barierele materiale firești, fie spre cunoașterea viitorului, astrologia, practica yoga etc. Dacă aceste preocupări s-ar manifesta numai în spațiul extra-creștin, ar fi, desigur, tot negative, dar nu atât de periculoase. În măsura în care, însă, tind să îmbrace și o „haină” creștină sau să fie „creștinate” într-un anumit fel de către cei ce le practică sau de creștinii care nu intuiesc sorgintea și susținerea lor demonică, situația devine foarte gravă, iar avertismentul Sfântului Pavel devine mai actual ca oricând: „deosebiți duhurile, că nu toate sunt de la Dumnezeu”.
„Nu vă amăgiți!”
Vrăjitoria, magia și toată gama de descântece nu sunt de la Dumnezeu, întrucât prin Revelația dumnezeiască Însuși Dumnezeu se pronunță clar împotriva lor: „Nu vă amăgiți! Nici furii, nici vrăjitorii, nici necromanții, nici sodomiții … nu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu”.
În primele veacuri creștine, Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți au luptat prin scris și cuvânt împotriva ocultismului, venit pe filieră grecească, orientală sau egipteană.
Cazul Sfântului Mucenic Ciprian este semnificativ în acest sens. Înainte de convertire, el fusese unul dintre cei mai mari vrăjitori ai timpului. Văzuse pe Lucifer și i se dăduseră mai mulți demoni ca să-l slujească. Faptul de a lăsa impresia că vrăjitorii sau unii oameni pot domina mintal ori prin puterea lor de voință, este tot o înșelare demonică. În realitate demonii îi stăpânesc pe aceștia, pentru că lupta cu succes împotriva lor o duce numai și numai harul dumnezeiesc, împărtășit în Biserică prin Sfintele Taine și cuvântul Evangheliei. Acest lucru l-a aflat și vrăjitorul Ciprian în momentul în care a văzut că toată „armata” iadului n-a putut schimba și învinge pe tânăra creștină Justina. Atunci el a zis: „De nimic este puterea voastră” și s-a convertit la creștinism, a ajuns episcop și a fost martirizat în aceeași zi cu Sfânta Justina.
Dacă vrăjitorii sau cei care merg la ei sunt îndemnați să se roage sau să se spovedească, să se împărtășească etc., acest lucru n-are nici o relevanță. Vrăjitorii fac aceasta ca să-i înșele pe creduli, iar cei care-i ascultă dau dovadă de necredință sau falsă credință, pentru că e o rușine pentru un creștin să fie trimis la biserică de un vrăjitor.
Clarviziunea nu este de la Dumnezeu
De asemenea, clarviziunea nu este de la Dumnezeu. Prin păcatul lui Adam, noi am pierdut vederea sufletească, iar vederea ochilor are totuși limitele ei firești, rânduite tot de Dumnezeu. Cine caută să vadă cele nevăzute din curiozitate, este ușor vânat de demoni, care pot să transmită pe banda minții noastre, cu care au o oarecare înrudire, diverse informații din organism, din lumea înconjurătoare, de sub pământ etc., pe care noi în mod obișnuit nu le surprindem, dar pe care demonii, ca ființe raționale și personale, le cunosc foarte bine.
În cazul necromanției, demonul se substituie celui mort și dă unele mărturii din viața acestuia, pentru a fi crezut. Despre lucrarea înșelătoare a demonilor în cazul vorbirii cu morții a scris Sfântul Grigorie de Nyssa lucrarea „Despre pitonisă, în care vorbește de venirea regelui Saul la vrăjitoarea din Endor. Presupusul Samuel, care i se arăta vrăjitoarei ca un „zeu” (Scriptura spune că „zeii neamurilor sunt demonii”) era de fapt un demon, care se substituise lui Samuel celui adevărat. Cei care merg la vrăjitori pierd harul dumnezeiesc, dacă l-au avut, și nu mai au discernământul duhovnicesc, crezând orice li se spune.
(Pr. Vasile SORESCU)