Un frate se lupta mult cu păcatul desfrânării. Iar întâmplându-i-se lui a trece pe lângă un sat din Egipt și văzând o fată de slujitor la idoli, a poftit-o pe ea și a zis tatălui ei: „Dă-mi-o pe ea să-mi fie soție”. Iar el i-a zis: „Nu pot să ți-o dau, până nu voi întreba pe dumnezeul meu”.
Deci a zis demonului: „Iată, un călugăr cere pe fiica mea, să i-o dau lui de soție?” Iar demonul, răspunzând, i-a zis: „De se va lepăda de Hristos și de Botez și de făgăduința călugărească, să i-o dai”.
Iar călugărul s-a lepădat de toate. Și îndată a văzut un porumbel ieșind din gura lui și zburând la cer. Iar slujitorul idolesc, mergând la demon, i-a spus că acela s-a lepădat.
Atunci diavolul i-a zis: „Să nu-i dai lui pe fiica ta de soție, că Dumnezeul lui nu s-a depărtat de la dânsul, ci încă îi ajută lui”. Și venind el la călugăr, i-a spus: „Nu pot să ți-o dau pe ea, că Dumnezeul tău încă îți ajută ție și nu S-a depărtat de la tine”.
Și acestea auzindu-le, fratele a cugetat întru sine: „Dacă eu, ticălosul, chiar lepădându-mă de Dânsul și de Botez și de făgăduința călugărească, Bunul Dumnezeu tot îmi ajută mie, cât de mare este darul pe care mi l-a dat mie Dumnezeu”.
Și așa, și-a venit întru sine și abătându-se de acolo, s-a dus în pustie. Și a mărturisit păcatul lui la un stareț mare, iar starețul i-a zis lui: „Să șezi cu mine în peșteră și să postești trei săptămâni, mâncând numai la două zile, iar eu voi ruga pe Dumnezeu pentru tine”.
Și mâhnindu-se starețul pentru acest frate, s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: „Rogu-mă Ție, Doamne, dăruiește-mi mie sufletul acesta și primește pocăința lui”. Și l-a ascultat Dumnezeu pe el.
Apoi, sfârșindu-se întâia săptămână, a venit starețul la frate și l-a întrebat, zicând: „Oare ai văzut ceva?”. Și răspunzând, fratele a zis: „Adevărat, am văzut un porumbel, zburând sus la înălțimea cerului și stând deasupra capului meu”. Iar starețul i-a zis lui: „Să crezi, luând aminte la tine însuți și să te rogi lui Dumnezeu neîncetat”.
Iar în a doua săptămână, a venit iarăși starețul la frate și l-a întrebat: „Oare ai văzut ceva?”. Iar el a zis: „Am văzut un porumbel zburând pe lângă capul meu”. Și i-a poruncit starețul, zicându-i: „Priveghează cu mintea și te roagă!”. După aceea, a venit iarăși starețul, sfârșindu-se săptămâna a treia, și l-a întrebat pe el: „Ce lucru ai văzut?”. Iar el a zis: „Am văzut porumbelul că a zburat și a stat deasupra capului meu și am întins mâna ca să-l prind pe el, iar el repezindu-se a intrat în gura mea”.
Apoi, a lăudat starețul pe Dumnezeu și a zis: „Iată, a primit Domnul pocăința ta; de acum să iei aminte la tine”. Iar fratele a zis: „Iată, de acum împreună cu tine voi rămâne, părinte, până ce voi muri”.
(Proloagele, volumul I, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă)
