Și plecând cu corabia de la Pafos, Pavel și cei împreună cu el au venit la Perga Pamfiliei. Iar Ioan, despărțindu-se de ei, s-a întors la Ierusalim. Iar ei trecând de la Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei și, intrând în sinagogă, într-o zi de sâmbătă, au șezut. Și după citirea Legii și a Proorocilor, mai-marii sinagogii au trimis la ei, zicându-le: Bărbați frați, dacă aveți vreun cuvânt de mângâiere către popor, vorbiți. Și, ridicându-se Pavel și făcându-le semn cu mâna, a zis: Bărbați israeliți și cei temători de Dumnezeu, ascultați: Dumnezeul acestui popor al lui Israel a ales pe părinții noștri și pe popor l-a înălțat, când era străin în pământul Egiptului, și cu braț înalt i-a scos de acolo, și vreme ca de patruzeci de ani i-a hrănit în pustie. Și nimicind șapte neamuri în țara Canaanului, pământul acela l-a dat lor spre moștenire. Și după acestea, ca la patru sute cincizeci de ani, le-a dat judecători, până la Samuel proorocul. Și de acolo au cerut rege și Dumnezeu le-a dat, timp de patruzeci de ani, pe Saul, fiul lui Chiș, bărbat din seminția lui Veniamin. Și înlăturându-l, le-a ridicat rege pe David, pentru care a zis, mărturisind: «Aflat-am pe David al lui Iesei, bărbat după inima Mea, care va face toate voile Mele». Din urmașii acestuia, Dumnezeu, după făgăduință, i-a adus lui Israel un Mântuitor, pe Iisus, după ce Ioan a propovăduit, înaintea venirii Lui, botezul pocăinței, la tot poporul lui Israel.” (Fapte 13, 13-24)
De câte ori nu dorim și noi să auzim un „cuvânt de mângâiere”? Găsim în apostolul de astăzi un indiciu referitor la rânduiala Sfintei Liturghii: după citirile din Sfânta Scriptură urmează predica, cuvântul de mângâiere. Dar de ce cuvântul lui Dumnezeu poate aduce mângâiere? De ce pe unii îi mângâie cuvântul din Biserică iar pe alții îi lasă indiferenți? Depinde de ce cauți atunci când pășești spre casa Domnului, depinde de gândurile cu care primești acel cuvânt. Cuvântul de mângâiere pe care Apostolul Pavel l-a adus în sinagogă a dezvăluit pașii lui Dumnezeu în istoria poporului Israel, pași pe care nu totdeauna îi auzim, tocmai pentru că ei nu vor să deranjeze, să curme liniștea, sau poate prea multa gălăgie nu mai lasă loc sunetelor discrete. Sfântul Pavel prezintă o istorie a poporului evreu, pe parcursul căreia Dumnezeu i-a hrănit pe evrei, i-a apărat, le-a dăruit, le-a făgăduit și le-a împlinit, i-a înălțat și i-a binecuvântat. E o mângâiere să știi că Domnul a fost alături de părinții și strămoșii tăi, aici găsești puterea și curajul să cauți în viața ta aceeași prezență care a însoțit familia ta. Dar cuvântul Bisericii este plin de mângâiere și pentru că aduce multă speranță. Nu vom găsi niciodată atât de multă dorință de viață, atât dispreț față de moarte și atât de multe încurajări, pe timpul necazurilor, cum găsim în Biserică.
(Ciprian OLINICI, sursa: www.ziarullumina.ro)
