Cuvânt către tinerii și profesorii de astăzi

După secolul XX sau secolul vitezei, pătrundem acum tot mai mult în secolul sau era informației. Pentru că, vremurile actuale sunt marcate decisiv de o explozie informațională, indusă de tehnologia modernă tot mai sofisticată. Volumul de informație crește vertiginos iar progresele omului, în unele domenii (dirijate), sunt uluitoare în comparație cu progresele din trecut. Dar, pe de altă parte, există și un revers, și anume stresul suplimentar de a ține ritmul cu acest boom informatic, efectul adeseori debusolant și necesitatea unei îndrumări responsabile din partea altora sau identificarea pe cont propriu a unui itinerar cultural și spiritual.
Analizând această societate dominată de febra modernizării cu orice preț, desființând tradiții, valori, principii și moduri de viață autohtone, speranța de îndreptare a lucrurilor este legată de tineri. Indiscutabil, tineretul reprezintă o forță care se poate opune globalizării, cu condiția ca el să fie avertizat din timp. El poate conștientiza pericolele la care se expune omenirea, prin manipularea globală și poate găsi și el soluții de a-și salva viitorul și drepturile sale fundamentale.
Educația, un domeniu vital
Însăși oligarhia financiară mondială este conștientă de faptul că implementarea globalizării, a „națiunii universale” și a imperiului global, nu poate exclude implicarea și aportul substanțial al tinerelor generații. Acestea sunt deja educate într-un spirit tot mai rebel (în aparență doar) și în optica lor educarea tinerilor în sensul acceptării globalizării, reprezintă o politică strategică.
Nu contestăm principiul potrivit căruia educația este un domeniu vital oricărei națiuni, ci respingem spiritul în care se face ea, și anume ateu sau „religios”, în favoarea unor interese obscure sau al unora „naționale”. De aceea, considerăm că în România cel puțin, educația trebuie să devină prioritate națională, parte integrantă a unei strategii naționale coerente și eficiente.
Cultura adevărată și educația creștină
Numai prin educație (inclusiv creștină), prin cultură adevărată și trăirea activă a Ortodoxiei, vom putea evita globalizarea culturală și a celorlalte tipuri, iar națiunile vor putea supraviețui în fața noului experiment malefic. Dacă nu vom insista asupra acestor domenii ale spiritului, omenirea întreagă va suporta noi valuri de orori și crime, cu siguranță mai mari și redobândirea libertății ar putea deveni chiar un vis imposibil.
Chiar comunismul a avut nevoie de anumite condiții prielnice, cum ar fi sărăcia extremă și ignoranța, dar și de contribuția tinerilor, pentru răspândirea ideologiei marxist – leniniste, în esență anticreștină și antinațională. Propaganda de atunci a fost extrem de activă și susținută de tineri (mulți studenți fiind atrași de ideile noi ori de nevoia unei asocieri încă din anul I sau practic forțați de împrejurări: pentru un loc la cămin, pentru un abonament la cantină etc.), sau mai ales dacă luăm în calcul zecile de ziare oficiale ori clandestine, numeroasele întruniri și progresismul afișat.
Manipularea tineretului
Există atunci o manipulare a tineretului român de astăzi? Din păcate, da. Mulți dintre ei, care nu au informații ori suficient discernământ, cad ușor în plasa întinsă de maeștrii ipocriziei și psihologiei maselor. Pe de altă parte, situația din România, datorată politicienilor de stânga, atât de dinainte de 1989, cât și de după această dată, nu le-a oferit tinerilor nici o perspectivă prea optimistă. Trăim realmente vremuri extrem de dificile, și chiar greu de suportat de către cetățenii onești, în contrast flagrant cu luxul orbitor afișat sau nu cu ostentație de către o minoritate de îmbogățiți, care au deprins mai nou și gustul puterii. Șomajul, sărăcia lucie (care mai iese la iveală uneori, în mass – media, de pildă la inundațiile din ultimii ani), analfabetismul tot mai mare și sănătatea precară a românilor, sunt doar câteva cuceriri ale democrației „de stânga”, care a predominat la noi de peste 50 de ani. Toate acestea au avut desigur un efect negativ puternic asupra tinerilor, demoralizator și demobilizator, încât unii și nu sunt puțini, au preferat în disperarea și dezorientarea lor să apuce calea străinătății, fiind prinși între realitatea dură a existenței (pe care ei nu o puteau schimba…) și lipsa tot mai acută a unor modele autentice sau alternative.
Televiziunea și internetul
Manipularea tinerilor se realizează cu precădere prin mijloacele de informare mai des utilizate: televiziunea și internetul. Acestea joacă un rol exagerat de mare în formarea conduitelor și opțiunilor lor (inclusiv electorale). Asocierea imaginii cu informația garantează pătrunderea mai ușoară în mintea și imaginația lor, iar nu în puține cazuri conduce la dependență și la anihilarea voinței și a propriei personalități. Influența ocultă asupra tinerilor are în vedere inocularea încă din primii lor ani de viață a unor dorințe și informații „adecvate”, bunăoară pe tema educației sexuale?! Violența și eroticul ajung la ei la vârste tot mai fragede, după cum reiese și din sondaje. Unii profesori și educatori ar trebui totuși să țină seama de gradul lor de discernământ, înainte de a-i învăța asemenea lucruri…
Monstrul cu trei capete
Scriitorul Ernesto Sabato sublinia faptul că omenirea este devorată de un monstru cu trei capete: raționalismul, materialismul și individualismul. Mă tem că are dreptate și ceea ce se propagă astăzi cu repeziciune este noul stil de viață american, prin întreaga industrie de filme din America, impus astfel în cele mai multe țări ale lumii. Cât privește România, contractele încheiate asigură părții americane o pondere de peste 80% din timpul acordat difuzării filmelor! Cele trei capete ale monstrului își fac aici de cap cât doresc.
„Fac ce vreau cu viața mea!”
Mulți tineri au îmbrățișat deviza „fac ce vreau cu viața mea!” și își cultivă libertinajul, sprijină afirmarea minorităților sexuale (a homosexualilor și a lesbienelor, a prostituatelor), mișcarea feministă, cu aceeași ardoare cu care alți tineri ca ei s-au lăsat seduși de sloganurile comuniste. În acest fel, excepția tinde să devină regula iar majoritatea trebuie să se lase condusă de…minorități. Oare, tiraniile n-au fost dictaturi ale unor minorități? Sau, mai nou, instituția căsătoriei este înlocuită tot mai mult cu starea de concubinaj (condamnat în creștinism) sau chiar cu căsătoriile dintre parteneri de același sex…
Ne putem pune întrebarea de bun-simț: oare câte căsătorii, bazate pe interesul materialist sau pasager, au avut șanse de supraviețuire și au asigurat creșterea și educarea copiilor în condiții normale? Ori, familia, atât de neglijată de stat în ultimele decenii, are tot dreptul să supraviețuiască și să rămână pe mai departe celula de bază a societății.
Îndrumătorii, responsabili
Iată tot atâtea motive, pentru care cerem tinerilor să fie mereu vigilenți, iar îndrumătorii lor spirituali au datoria de a-i pregăti pentru viață, fiind și responsabili pentru actele lor și activi în acest sens. Ceea ce propunem noi tinerilor de astăzi și profesorilor, este păstrarea și valorificarea tradițiilor creștine și naționale. Cea mai importantă religie a lumii nu merită disprețuită iar ortodoxia este o soluție de îndreptare a vieții noastre. Cel puțin nouă, românilor, ea ne-a asigurat efectiv supraviețuirea ca popor și unitatea, în fața multor alte popoare sau imperii, care n-au reușit să ne asimileze și să ne dezrădăcineze. Putem să ne mândrim cu asta ori că suntem ortodocși, dar să nu cădem în capcana mândriei luciferice sau orgoliului nemăsurat.
Căutarea mântuirii
Scopul vieții noastre este căutarea vieții veșnice, a mântuirii noastre, este trăirea în Adevăr și înțelegerea lumii actuale, creația de bunuri spirituale sau materiale. Îi sfătuiesc pe tineri să cerceteze mereu dar să aibă și o credință vie și statornică. Apoi, să încerce să-și dezvolte un simț obiectiv. Cercetând viețile sfinților și operele care pun accentul pe valorile morale, își vor întări simțul moral. Cercetând faptele înaintașilor, vor ajunge să aibă un anume simț istoric și vor descoperi că istoria e un nesecat izvor de înțelepciune dar și de optimism față de viitorul țării noastre.
Apoi, cred că avem nevoie mai ales de capodoperele literaturii universale dar și românești, mai cu seamă din domeniul dramaturgiei. Multe dintre ele cultivă bunele moravuri și deprinderi în gândire. De asemenea, și alte arte ne pot îmbogăți prin valoarea lor sufletește pentru totdeauna.
Trăirea religiei
Recomand tinerilor cu căldură, pe lângă studiul religiei noastre ortodoxe și trăirea acesteia (a Bibliei, Patericului, Vieților Sfinților, a cărților părinților Dumitru Stăniloae și Serafim Rose…), lectura sau studiul operelor unor autori celebri, precum: Shakespeare, Ibsen, Molière, Schiller, Goethe, Tolstoi, Dostoievski ș.a. Nu vom neglija nici operele lui Mihai Eminescu (mai ales scrierile politice și manuscrisele sale comentate), Nichifor Crainic, Petre Țuțea, Constantin Noica, Mircea Eliade (în chestiunile legate de naționalism), Corneliu Zelea Codreanu, Mircea Vulcănescu, Emil Cioran (dar cu atenție sporită, datorită stilului său nonconformist, negaționist și încifrat!; lucrarea mai apreciată fiind „Schimbarea la față a României”) și mulți alții.
Tragedia omului contemporan nu se datorează exclusiv televiziunii și internetului. Ele nu sunt mijloace diabolice în sine. Sunt până la urmă tot creații inspirate de divinitate, încât orice comparație cu alte mijloace, de pildă cele militare de distrugere în masă, este exclusă. Ele trebuie utilizate însă cu mult discernământ și cu măsură. Este bine să nu uităm că pot servi totuși și în alte scopuri, de exemplu ca arme politice și ideologice ori ca mijloace de manipulare în masă, că fiecare individ neatent poate deveni o țintă ușoară.
Ruptura de rădăcinile tradiției
Din păcate, observăm că apar tot mai puține emisiuni cultural-educative autentice, de valoare, pe care trebuie noi înșine să le descoperim, cât despre filme…
Tragedia omului contemporan rezidă în fenomenul actual de desacralizare, prin care el devine profund nerecunoscător lui Dumnezeu și se îndepărtează tot mai mult de coordonatele vieții sale creștine, pentru că, creștinii sunt cel mai mult vizați de forțele globalizării. Vidul existențial și patimile care-i subminează voința, aici își au adevărata origine. Postmodernismul reprezintă în plan cultural ruptura de rădăcinile tradiției (de pildă, cubiștii, Tristan Tzara etc). Spre exemplu, întâlnim multe poezii postmoderniste care excelează printr-o încifrare aproape totală sau printr-o vulgaritate dusă la extrem, și rămânem câteodată uluiți când întâlnind și autori consacrați, atrași în mod inexplicabil de o astfel de „descărcare” poetică. Originalitatea cu orice preț sau disprețul față de cultură în general iau astfel locul valorii…
Omul de mâine, omul universal?
Așa trebuie să arate oare omul de mâine? Răspunsul meu este acesta: NU ! Nici tinerii nu trebuie să se supună arbitrariului unui imperiu global, primul de acest fel din istoria omenirii! În caz contrar, se poate schița un portret al omului – robot sau al „omului universal”: apatrid (fără de țară), depersonalizat (nul ca persoană, șters), un sclav fidel (obedient), desacralizat („fără de Dumnezeu”), consumerist (consumator programat de alții) și un însingurat (lipsit de căldura comuniunii cu alții).
Radu IACOBOAIE