Cele mai infecte caractere le găsești în presă și în politică, dar și în ceea ce este legat de politică, cum ar fi oamenii numiți politic în funcții. Stop. Pauză de explicații pentru cei care înțeleg greu, dar interpretează repede. Nu am generalizat. Și în presă, și în politică, și în activitățile adiacente politicii găsești oameni minunați, caractere cu totul și cu totul aparte, prieteni adevărați. Dar dintre toate domeniile de activitate din țara asta, la un concurs de curvăsărie umană, ar câștiga detașat reprezentanți ai presei sau politicii.
De ce atâta înverșunare în mine? Am să vă explic.
Sâmbătă, la vreo două ore după terminarea alegerilor de la PNL, după ce i-am lăsat pe pupincuriști să-și facă treaba, l-am sunat pe Alexandru Băiașnu și l-am felicitat pentru victoria obținută. Mi-a mulțumit pentru felicitări, dar mi-a mulțumit și pentru poziția corectă pe care am avut-o eu, personal, precum și ziarul pe care îl conduc. Frumos, corect și matur.
Vă reamintesc că, săptămâna trecută, am scris un editorial în care spuneam că eu îl susțin pe Marius Ursaciuc la președinția PNL. Chiar în acea zi m-a sunat Alexandru Băișanu, pentru a-mi spune că în acel articol sunt niște afirmații inexacte. Poate erau, poate nu, nu mai are importanță. Dar i-am spus, atunci, că am scris editorialul chiar dacă știu că el va câștiga alegerile (analiza pe care am făcut-o cu colegii în redacție ne indica acest deznodământ). Și atunci de ce am mai scris? Pentru că așa am simțit. Am sesizat niște lucruri care mi se păreau incorecte și, cu această ocazie, mi-am exprimat și poziția. Am spus că îl susțin pe Marius Ursaciuc. Asta nu a însemnat că l-am atacat pe Alexandru Băișanu ori l-am cenzurat în vreun fel. Eu, ca cetățean, mi-am exprimat o opinie. Ca redactor-șef, am păstrat echidistanța în această dispută. Alexandru Băișanu a înțeles acest lucru și mi-a mulțumit.
Evident, însă, că există și un „dar”. Imediat după anunțarea alegerilor, un coleg din presă (vorba vine „din presă”, că el nu-și găsește locul nici măcar la ziarul la care este acționar) striga în gura mare, cu vădită ironie: „Ce a făcut candidatul Monitorului?” Multă minte trebuie să ai ca să debitezi așa ceva… Nu l-aș fi băgat în seamă (cei care îl cunosc știu că are venin în loc de salivă și viața lui sunt scenariile cu personaje locale) dacă nu aș fi auzit și câțiva oameni politici, care s-au mirat că am scris așa ceva, eu, cel pe care îl considerau ca fiind un ziarist echilibrat. Am fost dezamăgit. De ce? Nu sunt eu cel care, nu să arunce, ci să ridice primul piatra. Dar, oameni buni, este așa de greu să avem puterea de a fi onești? De a spune ce gândim? Voiam să câștige Ursaciuc, i-am spus-o direct, acum multe luni, și lui Băișanu. Dar asta înseamnă că nu pot să am o relație civilizată cu Alexandru Băișanu? Că ziarul nu-l poate trata corect pe Alexandru Băișanu? Știu oameni politici care își doreau cu ardoare să câștige un anumit candidat dintre cei doi. Și i-am văzut sâmbătă cum spuneau, fiecărui candidat în parte, că pe el îl voiau câștigător. La fel și colegi din presă. Ce curve de oameni! Măcar să fi tăcut din gură…
Partea proastă este că așa procedează, în general, unii colegi din presă și unii oameni politici. Fiecărui candidat îi spun că e cel mai frumos, cel mai bun și că pe el îl vreau câștigător. E așa de greu să spui: eu îl prefer pe X. Eu vreau să câștige Ursaciuc. Dar asta nu înseamnă că nu am să fiu corect față de Y. Sau față de Băișanu.
În momentul în care ieși și spui că susții o anume persoană, un anume candidat, ești pus la zid. Nu înseamnă că ai o opinie, înseamnă că ești vândut. Nu înseamnă că ți-ai exprimat o preferință, înseamnă că musai faci jocuri. Fraților, se poate și altfel!
Din păcate, trăim într-o societate în care, ani de zile, clasele politice care s-au perindat la cârma țării, susținute de ziariști entuziaști, ne-au făcut să ne fie frică să ne exprimăm opiniile personale. Acum ceva ani, pe vremea CDR sau a Alianței DA, dacă spuneai că îți place de o persoană sau alta din PSD, erai un comunist nenorocit. Mai nou, PSD e la modă, iar dacă spui ceva de bine de PDL, ești un băsist împuțit. Asta înseamnă curvăsăria din presă și politică. Oameni buni, chiar nu putem să avem, fiecare în parte, păreri și preferințe care să fie respectate? Să nu fim de acord cu cei din jur, dar să le respectăm opțiunile? Câți ani vor mai trebui să treacă până vom înțelege că toți au dreptul să gândească? Că oricine are dreptul să aibă altă opțiune decât a noastră? Și, cel mai important, să nu fie blamat pentru ce gândește sau crede.
