Într-unul dintre orașele țării noastre, am avut prilejul să asist la un spectacol stradal, susținut de Teatrul „Masca”, pe muzică de altădată, din Bucureștii lui Cristian Vasile. Am stat două ore-n picioare, contemplând pantomima actorilor, conduși de Mihai Mălaimare și vopsiți la piele și la port cu o patină ce-i făcea asemănători statuilor.
Avantajul pantominei este imens: oricine înțelege ce vrea și de obicei nimeni nu-nțelege nimic. Poate de aceea, cel mai uzual dialog de la finalul unui astfel de spectacol este:
– Ți-a plăcut?
– Da, dar trebuie să-l mai văd o dată, ca să-l înțeleg sută la sută.
În fine, ca să nu par sută la sută ageamiu, am glăsuit după reprezentație:
– Ce păcat că Mălaimare ăsta e deputat la PSD!
– Nu mai e la PSD, acum e la PNL!- a obiectat un comesean.
– În acest caz, ce păcat că-i la PNL!
Apoi, pentru că-mi place să trec drept un tip profund, am adăugat:
– Să treci de la PSD la PNL, dintr-o singură mișcare, ca și cum ai începe cu vin și-apoi ai trece pe bere. Nu de pomană Mălaiul acesta e șeful Teatrului „Masca”. Și nu m-ar mira ca actorii, care-au jucat azi în travesti, să fie de fapt parlamentari înscriși la un curs de perfecționare.


