Mi-ar fi plăcut să umplu perioada de acalmie de la Cupa Mondială cu rânduri despre Wimbledon. Dar cum osanalele nu sunt prea tentante, mă voi limita să remarc felul lipsit de echivoc în care Nadal își domină adversarul, oricare ar fi el. După Murray, Berdych n-a fost decât un alt porumbel pentru ciulamaua la foc mare a spaniolului. Asta după ce eliminările lui Federer și a lui Djokovic lăsau de înțeles că cehul își va vinde scump penajul! Dincolo, la feminin, sora cea mică, dar mare, a spulberat tot ce mișca dincolo de fileu, la o vârstă vecină celei la care alte campioane joacă deja la veterane!
Așa că, fie pâinea cât de rea, tot ungem fotbal pe ea… Vânturând netul încolo și încoace, am dat peste niște chestii drăguțe, unele știute, altele mai puțin. Am crezut nimerit să fac o selecție. Mondialul african s-a simțit bine în familie, doi selecționeri, americanul și slovacul, selecționându-și fiii. Frați s-au mai văzut la mondiale, dar cei care s-au confruntat direct, Boatengii în Ghana-Germania, au constituit o premieră. La fel cei trei frați Palacios din lotul Hondurasului. Paradox aparent în cazul lui Klose, capabil să înscrie 4 goluri la mondial (deocamdată!), după ce toată stagiunea la Bayern reușise doar de 6 ori să scuture plasa. Aproape că-i e teamă să mai încerce tumba de după! Statistică mincinoasă în cazul lui Lampard, cotat cu cele mai multe șuturi pe sec, 39. Arbitrii știu de ce. La polul opus, slovacul Vittek – 4 goluri din 6 șuturi! Ultimii patru fotbaliști premiați cu Balonul de Aur au fost prezenți în Africa de Sud, toți sunt deja „out”, cu numai 1 gol per total, și acela după ce l-a bătut mingea în cap pe Ronaldo!
Să trecem și la „extremul apărător”, adică portarul… La această ediție africană se înregistrează portarul cel mai tânăr ajuns vreodată într-o semifinală mondială. El este uruguayanul Muslera, dar extraordinar mi se pare faptul că următorul este… neamțul Neuer, implicat în cealaltă semifinală! Teoretic, pot ridica ștacheta calificându-se în finală. Asta dacă va fi de acord Casillias, care își pune și el apăsat amprenta asupra istoriei Cupei Mondiale: a devenit unicul portar care a apărat lovituri de la 11 metri în două ediții diferite!
Nu se poate trece cu vederea peste longevitatea camerunezului Rigobert Song, care joacă la mondiale de pe vremea lui Hagi, din 1994! De atunci a strâns 4 ediții, ratând-o pe cea din 2006, la care țara sa nu s-a calificat.
PS. Aflu în ultima clipă că o anume entitate și-a întins tentaculele până la semifinale: caracatița Paul a pronosticat victoria Spaniei. Rămâne bătut în cuie, cu La Piovra nu te pui!
