Vița-de-vie a fost agreată din cele mai vechi timpuri atît de poeți, cît și de medici. În ceea ce privește latura medicală, cura de struguri pare să fi fost cunoscută încă din antichitate, cînd medicii romani Galenos din Pergam (130-220 d.Hr.), Dioscoride (aproximativ sec. I d.Hr.) îi aduceau numeroase elogii.
În secolul al XVI-lea, F. Rabelais afirma că strugurii sînt carne trimisă din cer pentru cei suferinzi de constipație cronică.
Mai tîrziu, medici ca Hufeland, Hoffmann, Curchod au remarcat rezultatele excelente obținute prin cura de struguri în tratarea gutei.
La începutul secolului al XX-lea, medicii francezi au prezentat Academiei franceze numeroase rapoarte în care cereau organizarea sistematică a unor cure de struguri în diferite provincii ale Franței. Ei recomandau această metodă deosebit de eficientă în tratamentul constipațiilor cronice, al litiazelor biliare, gutei, precum și al unor maladii cronice de nutriție.
Compoziție și caracteristici
Strugurele este unul dintre fructele cele mai bogate în glucide (16%) pentru circa 100 g, cantitate ce poate crește pe măsură ce strugurele atinge maturitatea. Glucidele sînt alcătuite din zaharuri simple, glucoza și fructoza (în părți egale) și furnizează circa 72 de kcal la circa 100 g de produs.
Așa cum se vede, strugurele este un fruct foarte caloric, la fel ca smochina (doar banana îl întrece din acest punct de vedere, cu cele 90 de kcal la 100 g de produs). Zaharoza este prezentă, dar în cantitate mică.
Protidele (0,6 la suta) și lipidele (0,6 la suta) sînt, așa cum se vede, slab reprezentate, ca la majoritatea fructelor de altfel.
Strugurele este foarte bogat în apă (80 la sută), și are calități gustative și nutriționale deosebite, acizi organici cunoscuți (tartaric, malic, citric) sau ceva mai rari (succinic, fumaric etc.).
Strugurele bine copt prezintă un echilibru armonios între glucide și acizii organici, ceea ce îi conferă o savoare deosebită și o acțiune stimulantă asupra secrețiilor digestive, facilitînd buna asimilare a acestuia de către organism.
Strugurele mai conține săruri minerale și oligoelemente: potasiu, calciu, magneziu, fier, sodiu, mangan, fosfor, sodiu. Nivelul potasiului este foarte ridicat (250 mg), iar cel de sodiu (2 mg) scăzut. Raportul între ele îi conferă însă strugurelui proprietăți diuretice. Conținutul în fier diferă în funcție de soiul de strugure, el fiind în medie de circa 0,3 mg la 100 g de produs (el poate atinge valori de 0,5-0,7 mg). Strugurele conține și numeroase vitamine: A, B1, B2, B3 (PP), B5, B6, C, precum și uleiuri volatile. Deși conținutul de vitamina C este mai modest la strugure decît la alte fructe datorită pigmenților, vitamina C este bine utilizată de organism.
Din punct de vedere al energiei calorice, strugurii dețin recordul, deoarece, în timp ce un kilogram de oricare alte fructe are doar 300-400 de calorii, unul de struguri conține circa 900 de calorii, de unde rezultă o valoare alimentară aproape egală cu a laptelui.
