Curcuma aparține familiei Zingiberraceae, plante importante în domeniul medicinei, dar și în cel alimentar. Acestea sunt răspândite în special în regiunile tropicale din Asia, India, Indonezia și Australia. Curcuma se cultivă însă și ca plantă ornamentală, în special pentru flori. Aceasta are un rizom (tulpină subpământeană) gros, cărnos, asemănător celui de stânjenel. Rădăcina este folosită adesea în industria alimentară pe post de colorant. S-a constatat că preparatele din curcumă stimulează puternic secreția de bilă. Planta poate fi folosită ca stimulent digestiv și, cu moderație, în condimentarea alimentelor.
Curcuma are frunze lungi în formă de lance, rigide, lucioase și de culoare verde deschis. Vara, în vârful tulpinilor înalte de aproximativ 60-70 de centimetri apar florile de culoare rozalie, care au o formă particulară și care trăiesc câteva săptămâni. În Europa, Curcuma se cultivă în general ca plantă de apartament. În zonele cu climă blândă poate fi cultivată însă și în grădină, unde formează tufe spectaculoase.
Îngrijire.
Curcuma preferă zonele cu temperaturi care depășesc 12-15 grade Celsius, inclusiv în lunile de iarnă. Planta trebuie ținută într-un loc luminos, însă ferită de razele directe ale soarelui, care pot provoca arsuri frunzelor. Iarna, ghivecele trebuie ținute la adăpost de frig. Curcuma are nevoie de un climat cald și umed pentru a se dezvolta armonios. Din martie și până în septembrie trebuie udată abundent și cu regularitate, evitând însă acumularea apei în vasul ghiveciului. Pământul nu trebuie lăsat să se usuce între udări. Dacă aerul este uscat, frunzele se pot veșteji la vârfuri, de aceea este recomandată pulverizarea acestora cu apă pentru creșterea umidității. La începutul toamnei, frunzele încep să îngălbenească și, din acest moment, planta nu mai trebuie udată sau se udă cel mult o dată pe lună folosindu-se foarte puțină apă. Iarna, planta se păstrează în încăperi luminoase la o temperatură de 18 grade Celsius. Poate suporta chiar și 12 grade Celsius în situații extreme și pentru perioade scurte de timp. Se reîncepe udarea în luna martie, atunci când încep să apară noile frunze. Curcuma se cultivă într-un teren bogat în materie organică, bine drenat și ușor acid. Planta nu necesită îngrășăminte dacă pământul este bogat și se schimbă anual.
Înmulțire, paraziți și boli.
Înmulțirea se poate face primăvara prin despărțirea rizomilor. Se recomandă divizarea plantei o dată la doi ani, atunci când s-a format o tufă destul de bogată. Rizomii de Curcuma au forme diferite în funcție de specie. Fiecare rizom se plantează singur într-un ghiveci de dimensiuni medii.
În general, Curcuma nu este atacată de paraziți sau boli. Foarte rar se întâmplă să fie afectată de coșenile. Dacă planta este udată în lunile de iarnă, rădăcinile pot putrezi, provocând moartea rapidă a plantei.