Curățenia lăuntrică

Toți oamenii iubesc curățenia lăuntrică. Cu toate acestea nu se pot curăți. De aceea trebuie să cercetăm cum și prin ce putem ajunge la curățenia inimii. Desigur că nu altfel decît prin Cel ce s-a răstignit pentru noi (Sf. Macarie cel Mare).
Inima curată este aceea care nu mai este atrasă nimic din lumea aceasta. În ea venind Domnul, Își scrie Legile Sale ca într-o tăbliță (Sf. Maxim Mărturisitorul).
Curăția nu vine numai din a nu mai face cele rele, ci și din a stinge cu totul relele, prin împlinirea cu grijă a celor bune (Sf. Diadoh al Foticeei).
Viața necurată împiedică înțelegerea adevărurilor înalte (Sf. Ioan Hrisostom).
Nu mă temeam de necurăția hainei, ci de necurăția poftei (Fericitul Augustin).
Viața necurată împiedică înțelegerea lucrurilor duhovnicești (Sf. Efrem Sirul).
Curăția este păzită de smerenie, înfrînare, rugăciune necontenită și meditație duhovnicească (Cuviosul Teognost).
Nu putem ajunge la adevărata curăție dacă n-am ajuns mai întîi, în inima noastră, la adevărata smerenie (Cuviosul Casian).
Sufletul cel curat are puterea ca să vadă în el însuși – ca într-o oglindă – pe Dumnezeu (Sf. Atanasie cel Mare).
Oricît de mici sînt păcatele, ele pătează conștiința, iar conștiința trebuie să fie mereu curată, dar se pătează totuși zilnic și atunci în toate zilele trebuie s-o curățim (Sf. Vasile cel Mare).
Curăția nu vine numai din a nu face rele, ci și din a stinge cu totul relele, prin împlinirea cu grijă a celor bune (Sf. Diadoh al Foticeei).