Curățenia inimii – înalta treaptă a sfințeniei

Pentru a-L vedea pe Dumnezeu, Sf. Ap. Pavel recomandă pacea și sfințenia: „Căutați pacea cu toți și sfințenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul”. Această vedere a lui Dumnezeu, pe care Mântuitorul o promite prin Fericirea a șasea („Fericiți cei săraci cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”) nu poate fi deplină în viața de pe pământ, iar cei curați cu inima vor vedea pe Dumnezeu atât cât omului îi este cu putință. Curățenia sufletească și trupească sunt absolut necesare pentru a putea vedea pe Domnul. „Sunt mulți oameni care sunt milostivi, nu răpesc, nu sunt lacomi, dar, în schimb, trăiesc în desfrânări, de aceea Domnul, în această fericire, arată că nu-i de ajuns numai milostenia, ci mai e nevoie și de curățenie sufletească și trupească”, învață Sf. Ioan Gură de Aur.
Castitatea se păstrează prin cumpătare și post: „Luați seama la voi înșivă – ne recomandă Mântuitorul – să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare și de băutură și de grijile vieții, și ziua aceea să vină peste voi fără de veste, ca o cursă… Privegheați, dar, în toată vremea, rugându-vă, ca să vă întăriți să scăpați de toate acestea care au să vină și să stați înaintea Fiului Omului” (Luca 21, 34-36).
Curățenia inimii este condiția cea mai însemnată pe care o cere Mântuitorul la îndeplinirea oricărei fapte. Prin aceasta El arată însemnătatea motivației lăuntrice a faptei, adică a intenției, a gândului care-i stă la temelie. Mântuitorul aduce în prim-plan schimbarea în profunzime a sufletului omenesc, iar prin această schimbare, morala creștină întrece și desăvârșește morala Vechiului Testament.
Astfel, dacă în Vechiul Testament se oprea omorul, în Noul Testament se caută a se înlătura și izvorul lui, adică mânia din inima omului, căci așa cum spune Mântuitorul: „Din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtișaguri, mărturii mincinoase, hule” (Matei 15, 19). Curățenia inimii este astfel cea mai înaltă treaptă a desăvârșirii, de aceea ea va fi răsplătită cu cea mai mare fericire, care este privirea lui Dumnezeu.
(pr. Gheorghe MIHĂILĂ)