Curat recorduri, parol!

Ca mai mereu în zi de luni, când scriu pentru ziarul de marți, trec în revistă unele dintre întâmplările sportive de peste weekend. Ați greșit: nu încep cu cele din Spania, le las pe mai încolo, poate umplu spațiul rubricii până atunci și nu va mai fi nevoie…așa că să vedem în ce categorie Guinness Book plasăm game-ul de 17 minute al Dulgheriței. Și poate și întregul meci din semifinala de la Kuala Lumpur, care a durat, deși au fost doar 3 seturi, fix 3 ore și 17 minute! Este demențial, deoarece în același interval încap foarte bine două meciuri de 2 seturi din 3, chiar jucate integral, dacă nu cumva chiar două de băieți de Cupă Davis sau de Grand Șlam. Dar parcă tot game-ul de 17 minute este mai anapoda. Asta înseamnă că cele două fete, una fiind Dulgheru, n-au fost în stare, preț de vreun sfert de oră, să câștige două mingi la rând care le-ar fi adus victoria în respectivul game. În rest, nu vă așteptați să mă găsiți în fruntea corului lăudătorilor Dulgheriței. Fiindcă, după ce în semifinală ne-a trecut prin toate stările posibile, de mai era puțin până la sinucidere sau la spart televizorul, în finalăs-a văzut că după setul câștigat cu 6 – 4 în fața lui Wozniacki, dumneaei a considerat misiunea îndeplinită. Adică a arătat că o poate bate. Aaa, că până la urmă a luat-o cu 2 – 1, asta nu mai e din tenis, ci din psihiatrie, ca la mai toate sportivele românce. Chestia cu oboseala nu ține. Cine are stări de oboseală stăacasă. Sau se orientează către șah ori darts. Sau se face baby-sitter, nu jucător de tenis. Tot acasă putea să stea și Real Madrid, în loc să se deplaseze până hăt, la Bilbao. S-a văzut o dată în plus că Ronaldo stă tot mai rău cu nervii, că Bale când nu e genial e fie penal, fie ghinionist (hai, că la șutul ăla de la 45 de metri chiar a fost ghinion pur), că Benzema are lungi perioade de…inexistentă, că domnul Kroos e din alt clip, că dacă nu e Ramos, nimic nu e, și că în general Real n-a jucat nimic de când a început anul. Rămâne, desigur, precum anul trecut, consolarea că vom câștiga Champions’ League, în ideea că n-om fi noi cei mai buni din Spania, dar din Europa da! Și, stați nițel, că nici în Spania nu sunt sigur. Vom afla adevărul fix pe 22, în El Clasico.