Minte și marea presă americană? Doamne ferește, cum să spui așa ceva despre gazetăria din Marele Licurici? Cum să te îndoiești de veridicitatea și obiectivitatea articolelor publicate în New York Times, gazetă fondată în 1851, creditată, în 2018, cu 130 de milioane de cititori, onorată cu 127 de Premii Pulitzer (record absolut) și considerată de un Raport WNYC drept „cel mai important ziar din lume”? Sigur că, într-o atât de lungă istorie a unei gazete, mai scapă și câte un fake-news, se mai adoptă și poziții ulterior blamabile. De pildă: deși cu proprietari evrei (Ochs, apoi Sulzberger), în timpul prigoanei hitleriste, NYT, tocmai spre a se feri de acuzația „ziar evreiesc”, a minimalizat Holocaustul, reducându-l la cazuri de persecuție individuală (nu demult, Netaniahu a refuzat să acorde un interviu cotidianului, considerându-l lipsit de obiectivitate), îolocaustuln 2003, gazeta newyorkeză a sprijinit cu informații false invadarea Irakului ș.a.m.d. – se pot găsi destule alte derapaje gazetărești intenționate sau neintenționate – acestea din urmă, cumva, scuzabile.
Absolut impardonabilă rămâne dezinformarea voită și interesată, cu montaj de acuze confecționate și rea-credință până la virgulă. Acum, NYT este în război cu Trump, care, frecvent, mustră gazeta pe Twitter. Treaba lor, n-au decât să se războiască până ninge, în țara tuturor posibilităților nu se știe cine, până la urmă, învinge. Numai că în cel mai proaspăt scandal (iunie) este amestecată și România, țara din care, spre a scăpa de persecuții discriminatorii (!) Vasile Mutu a evadat în Statele Unite, unde a solicitat azil… politic. Cine să mai știe, Dl Mutu, de etnie romă, o fi avut ceva de reproșat României, ori România lui. Numai că NYT l-a eroizat pe persecutatul azilant implicat într-o poveste realmente dureroasă: reținut la granița Mexic-SUA, a fost temporar despărțit de copilul său în vârstă de patru luni. Evident, exces regretabil îngăduit de legislația americană și reproșat lui Trump, că tot e gazeta în război cu Președintele. Totuși, juridic vorbind, chestiunea rămâne ciudată: ce faci dacă arestezi un criminal însoțit de copilul său sugar? Bagi și bebelușul la pușcărie, îi închizi pe amândoi într-o creșă?
După cinci luni petrecute în America, tatăl, copilul și soața au fost repatriați în România, ca să nu spun exilați. NYT a speculat incidentul și, dacă se oprea la vreme, mai nimic de reproșat. Dar de aici începe ditamai panamaua, publicată în ziar și difuzată pe urmărite canale tv (16 iunie). NYT aruncă o altă piatră în grădina lui Trump, trimițând o echipă tv în România care să demonstreze cât de persecutat etnic și obidit este bietul Vasile Mutu, căruia i s-a refuzat păgubos și abuziv acordarea cuvenitului azilul politic. Dar cine-i, de fapt, Vasile Mutu? Personajul are un cazier bine garnisit, cu două condamnări în Franța, cu arestări în România și cu o reținere recentă în Vâlcea – în ianuarie 2019 a fost pus sub control judiciar, fiind implicat într-o bătaie cu cuțite și pistoale – dosarul penal 292/P/2019 este pe rol, în curs de judecare.
Principala acuză adusă României de gazetarii americani, și cea mai gravă, ar fi aceea că soția lui Mutu, după recenta naștere prin cezariană, ar fi fost sterilizată (brr! adie a Mengele!) prin legarea nesolicitată a trompelor. Numai că, în arhiva spitalului din Craiova a fost găsită cererea absolut credibilă prin înseși greșelile de ortografie comise chiar de mâna soaței semianalfabete: „Solicit legatura tompelor”… Vasile Mutu recunoaște (declarație înregistrată audio) că a fost stipendiat de ziarul american („Normal să fiu plătit, doar fața mea apare pe toate ecranele!”), gazeta, sub semnătura Caitlin Dickerson, imaginând, cu ajutorul interesat al reclamantului, un tablou complet pe dos: „Soții Mutu cer despăgubiri Statelor Unite: s-au întors în satul în care au crescut, îngrămădiți temporar într-o casă mică, pe care o împart cu altă familie….” etc., etc.
Articolul este însoțit de o poză în care vedem câțiva romi amărâți, pe fundalul rufelor sărăcăcioase atârnate pe funie. Realitatea, descoperită de ziariștii români: familia deține, între altele, trei terenuri în suprafață totală de 2.768 de metri pătrați, două case, una de 288 mp și cealaltă de 65, o limuzină BMW 320D… și nici vorbă să locuiască în amărâta căsuță roz din poză. Iar titulara averii n-a lucrat niciodată și n-are alt venit decât îndemnizația de creștere a copilului! Vasile Mutu – care-i absolvent de șase clase elementare – sub numele de împrumut Kornea Kapatos, se ocupă, de fapt, cu comercializarea modelelor de lux Audi și BMW!
Cam așa stau lucrurile cu persecutarea politică a reclamantului, dar și cu etica gazetărească a unui mare cotidian american. Dacă urmașii Unchiului Sam sunt dispuși să plătească despăgubiri aiuristice, n-au decât; o fac sau n-o fac, oprobriul gazetăresc pentru NYT tot rămâne. Ca și disculparea gazetei, pur și simplu nerușinată: „Reportajul nostru (…) a avut la bază luni de documentare riguroasă și a dezvăluit impactul inuman al politicii de separare a copiilor dusă de guvernul american asupra unei familii.”
Curat murdar! – ar exclama Conul Iancu Caragiale.