Curat moral!

Susțin această rubrică de prin 2006, cu trei apariții pe săptămână; încă puțin și ajungem în Guiness Book! Am trecut sutele și sutele de articole pe un hard extern – prea de tot încărcau memoria computerului. Aruncând „o repede ochire” asupra acestui îndelung exercițiu gazetăresc care avea să se concretizeze în câteva apariții editoriale („Să vezi și să nu crezi”, „Printre cărți”, „Grădina lui Dumnezeu”, „Printre alte cărți”), constat, firește, că în șapte ani multe s-au schimbat și altele, la fel de multe, deloc.
Citind zilele trecute un aprig și vehement articol al dlui Tismăneanu îndreptat, desigur, împotriva neocomuniștilor (naționaliștilor, securiștilor etc.), constați că autorul și-a păstrat ferm, din 2006 până acum, atât țintele, cât și repertoriul imprecațiilor. Ceea ce, la urma urmei, exprimă temeinicia convingerilor și rectitudine întru apărarea principiilor. Cum astfel de solide credințe nu pot fi bănuite că-s moștenire genetică, deși par a fi dobândite încă în perioada intrauterină, rămâne să le trecem în contul propriilor experiențe, lecturi, revelări, efluvii, umori ș.a.m.d.
Lumea însă nu știe că tocmai cel care a fost chemat să condamne comunismul (o prostie: pretutindeni, astfel de condamnări au vizat regimurile comuniste, nu o utopie de bibliotecă) s-a numărat printre cei mai fervenți susținători ai… comunismului. Trecem peste confuzia constant întreținută între comunism (o utopie-paravan) și ceaușism (o dictatură de clan), pentru a ne întreba încă o dată dacă, potrivit învățăturii Bibliei, tocmai dl Tismăneanu era cel potrivit să azvârle piatra. Și nu ne interesează antecedentele familiale (rezolvate de fiu, cum se știe, în stil de tragedie antică, prin dezavuarea părinților), ci faptul de-a dreptul uimitor că domnia sa V.T. a fost cel care, în 1981, înfiera și condamna definitiv… capitalismul, spre a promova „științific”… exact ceea ce afurisește (tot… științific!) în 2007: „Orânduirea capitalistă și-a încheiat misiunea istorică și trebuie să facă loc noii orânduiri sociale, în stare să asigure progresul rapid al tuturor popoarelor, realizarea unei lumi mai drepte. Această misiune istorică revine orânduirii socialiste” (Vl. Tismăneanu, în „Mic Dicționar social-politic pentru tineret”, Ed. Politică, 1981, p. 63).
Cei pe care îi condamnă cu vehemență azi, ieri zicea că-s „forțele înaintate, progresiste, în frunte cu clasa muncitoare”, iar (p. 94) „Programul Partidului a devenit program de acțiuni constante ale întregului popor” etc., etc., mai fiecare paragraf fiind blindat cu citate in extenso din… Ceaușescu. Potrivit autorului (2007), comunismul este poluant și nefast pentru umanitate, în vreme ce în 1981… capitalismul era un pericol „pentru însăși civilizația umană” – după cum se vede, biata omenire nu izbutește și pace să-și construiască o orânduire pe placul dlui Tismăneanu, procuror de serviciu și ieri, și azi, după cum bătea vântul în pânzele puterii, cu opinii… complet întoarse pe dos. De le-ar afla, personajul caragialian Lefter Popescu ar exclama, la fel de uimit: „Viceversa, care va să zică!” Iar vitejeasca înfruntare cu o orânduire cât se poate de… decedată mi-amintește o pagină macabră din „Istoria Inchiziției” de Edmond Cazal: plini de zel și de importanță, oamenii lui Torquemada l-au târât spre eșafod pe Juan de Abadia și l-au atârnat în spânzurătoare deși… era mort de cine știe când, și nu de mâna lor. Ori de isprăvile unui amic fără spor la vânătoare: dac-auzea că a căzut un mistreț în foc, alerga din răsputeri într-acolo, strigând „și eu, și eu!”, spre a-și descărca eroic pușca în porcul de mult răposat…
Într-un interviu din Cotidianul, dl Tismăneanu declara despre Raportul ce-i poartă numele: „În ce mă privește, este opera cea mai importantă, intelectual și moral, a vieții mele.”
Mă tem că așa-i. Și intelectual, și, mai ales, moral.