Marcu 15:43-47, 16:1-8 „Și venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aștepta și el împărăția lui Dumnezeu, și, îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că a și murit și, chemând pe sutaș, l-a întrebat dacă a murit de mult. Și aflând de la sutaș, a dăruit lui Iosif trupul. Și Iosif, cumpărând giulgiu și coborându-L de pe cruce, L-a înfășurat în giulgiu și L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, și a prăvălit o piatră la ușa mormântului. Iar Maria Magdalena și Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. Și după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Și dis-de-dimineață, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. Și ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului? Dar, ridicându-și ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Și, intrând în mormânt, au văzut un tânăr șezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veșmânt alb, și s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeți și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veți vedea, după cum v-a spus. Și ieșind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică și de uimire, și nimănui nimic n-au spus, căci se temeau”.
Hristos a Înviat, iubiți credincioși!
A treia Duminică de la Paști este Duminica Mironosițelor, și Biserica ne oferă din nou ocazia să slăvim pe cine de altfel? Pe Cel înviat. [Biserica] ne oferă să cinstim încă și memoria mărturisitoarelor Mormântului și a Învierii Domnului nostru, pentru ca să se confirme, așa cum ne-a confirmat și Duminica Tomii, Învierea Domnului, care este temelia credinței noastre și a sufletului nostru.
Iosif din Arimateea – martorul morții lui Hristos
Aici, în Evanghelia lui Marcu, cea din care Biserica pomenește astăzi, mai înainte de toate pe mărturisitorii Îngropării Domnului, se face mai ales [amintirea] Sf. Iosif din Arimateea, cel care în Sf. și Marea Vineri, de vreme ce s-a făcut seară, a îndrăznit, a mers la Pilat și a cerut trupul cel mort al lui Iisus, ca să-L îngroape. Ne minunăm aici de curajul lui Iosif, care era oficial și parte importantă al Marelui Sinedriu, om de virtute, de bunătate, de iubire și de bogăție. Avea o poziție socială deosebită și o morală exemplară. Însă pentru el toate acestea nu valorau nimic, față de iubirea sa către trupul cel mort al Domnului nostru. Aștepta și acesta, precum spune Evanghelia, Împărăția lui Dumnezeu. Și acum, când a văzut mort pe Începătorul [vieții], a îndrăznit și a cerut permisiune de la Pilat. Și Pilat i-a dat, după ce inițial se confirmase de moarte, [așadar] de moartea cea reală a Domnului nostru Iisus [Hristos], de la sutaș. Avem încă și o mărturie despre moartea lui Hristos, din partea autorității, de la Pilat, dar și de la Sf. Iosif și de la femeile mironosițe care priveau de departe. Și Pilat a dat așadar, trupul [lui Hristos] curajosului Iosif, lui Iosif așadar care-L iubea pe Iisus Hristos și a făcut toate sacrificiile. A cumpărat giulgiu curat, L-a pogorât pe Iisus de pe cruce și L-a așezat în mormântul său, care era săpat în piatră, și în care nimeni nu fusese depus acolo. Aceasta este Pronia cea sfântă, semn și iubire, căci soldații păzeau ușa mormântului și, din altă parte, nu putea intra nimeni, fiindcă era de piatră, [așadar] nu a existat vreo ocazie ca trupul Domnului să fie furat nici de Apostoli, nici de alții. [Soldații] au așezat o piatră mare deasupra [mormântului], iar mâhnitul și întristatul Iosif a plecat.
„Cine ne va prăvăli nouă ușa mormântului?”
Însă cele care L-au iubit mai mult decât toți pe Iisus, așadar purtătoarele de mir, mama Lui și alte [femei] – Maria Magdalena și Maria lui Iosi – priveau unde L-au pus. Au așteptat, au petrecut toată ziua de Sâmbătă, care era zi de odihnă, sfântă și importantă [pentru evrei], și în prima zi a săptămânii – așadar Duminică pentru noi – foarte de dimineață, au luat mir și arome, și cu curaj și mare iubire au venit la mormântul Domnului. S-au gândit puțin pe drum mai ales la piatra cea mare, căci pe celelalte le-au găsit indiferente: soldații și teamă de iudei. Când cineva iubește, iubirea, dumnezeiasca iubire, scoate frica afară. Au alergat deci [la mormânt] și piatra era mutată într-o parte.
Femeile mironosițe – Apostoli ai Apostolilor și femei bine-vestitoare
Arhanghelul dăduse piatra la o parte, până ca femeile să ajungă. Acela, ca un veșnic tânăr, căci îngerii sunt fără de moarte și nu îmbătrânesc, precum vom fi și noi, după ce vom adormi și vom învia la a Doua Venire, le-a vorbit despre Înviere. „Voi ați venit aici din iubire și din curaj. Și eu cu iubire și cu îndrăzneală vă vestesc Învierea Domnului. Nu vă înspăimântați; nu este aici. A Înviat! Voi însă să mergeți să-L întâlniți. Să spuneți și Ucenicilor și Apostolilor și lui Petru – cu emoție [să-i spuneți] lui Petru – că îi va aștepta în mica Galileea”. Și acelea au plecat atunci. Erau înfricoșate, căci Învierea este o realitatea supranaturală. Și ceea ce este supranatural, ne oferă teamă. Erau însă și în bucurie, așadar [trăiau] marea bucurie pentru Înviere. Și nu au spus nimic altora, fără numai Ucenicilor și Apostolilor. Au devenit așadar femei mironosițe curajoase, vasele marii iubiri; au devenit Apostoli ai Apostolilor și femei bine-vestitoare. Neînfricarea și curajul lui Iosif, dar și marea iubire a mironosițelor ne învață un lucru: să devenim curajoși și să facem toate cu iubire și cu jertfă. Și atunci vom reuși. Și mai mult de atât: vom câștiga Împărăția cea dumnezeiască!
Hristos a Înviat!
[traducere din neo-greacă de Alexandru PRELIPCEAN, după: Arhim. Ananias Koustenis, To kirigma tis Kiriakis, tom. A: Triodio-Pentakostario, Ekd. Akti, Leukosia, 2009, pp. 133-137, predica: „H tolmi kai i agapi ton Miroforon”. Menționăm că ideile pasajelor sunt inserate de cătretraducător]
