Curajul mărturisirii

Vremurile sunt dificile. E timpul cernerii, al luptei duhovnicești. Lupta între înscăunarea spiritului răului și Împărăția lui Dumnezeu. Cu toții suntem implicați în acest duel dintre moarte și viață.
Această bătălie, dusă între Adevăr și miile de travestiri care doresc să ne ademenească, între Iubire și miile de surogate care încearcă să o pervertească, între Viață și miile de contrafaceri care vor să ne ispitească, între Frumos și miile de caricaturi care caută să-L parodieze.
Duminica Ortodoxiei este Duminica curajului mărturisirii. A mărturisirii credinței și făptuirii celei drepte, a iubirii față de Dumnezeu și față de Biserica lui Hristos, a iubirii pentru aproapele. În chiar aceste zile, unii vor ca Dumnezeu să fie alungat din școlile noastre. Vor în loc să arunce semințele ateismului. Există tendințe evidente în societatea noastră care caută să anestezieze conștiințele prin motivații care sunt doar niște pretexte. Cererea de înscriere a copiilor la ora de religie este un act de mărturisire a celor neindiferenți față de credința lor, față de viitorul copiilor lor. Pasivitatea nu este de dorit în acest caz. Fiindcă, așa cum scria Albert Einstein, „lumea nu va fi distrusă de cei care săvârșesc răul, ci de cei care se uită la aceștia fără să facă nimic“. Nu va trebui mai apoi să ne mire de ce copiii noștri nu au conștiință, de ce nu disting binele de rău, de ce mulți tineri sunt violenți cu cei din jurul lor.
Condiția esențială pentru a dobândi libertatea, pentru a permite omului să trăiască întru Adevăr este să dobândească virtutea curajului. Lupta pentru adevăr este simbolul curajului creștin. Să nu uităm un lucru: vom pieri atunci când ne va lipsi curajul, când ne vom minți spunând că totul merge bine, când de fapt nu e așa, când vom fi mulțumiți cu adevăruri spuse pe jumătate.
Așa cum scria un episcop occidental, o luptă dură contra puterilor întunericului traversează istoria omenirii. Începută după crearea omului, ea va dura până la sfârșitul timpului. Angajat în acest război văzut și nevăzut, omul trebuie fără încetare să se opună răului pentru a se atașa Binelui. Când i s-a cerut părintelui Iustin Pârvu să dea o definiție a omului, acesta a spus: „Omul este – sau ar trebui să fie! – jumătate dragoste și jumătate luptă, jertfă, pentru a păstra dragostea intactă, neatinsă de rău“. Doar trei categorii de oameni vor pierde această bătălie: lașii, mincinoșii și nesimțiții.
Pentru a învinge răul, să îndrăznim să-l privim în față. Să avem sinceritatea de a recunoaște realitatea, fără a o farda. Să avem luciditatea celor smeriți și curajul celor săraci. Vom refuza politica lui Pilat. Vom respinge lașitatea. Raportarea echilibrată față de lumea de astăzi, de sărăcia, lacrimile, discordia, persecuțiile și calomniile ei, iată singura soluție pentru a ajunge la liman. Altfel, optimismul naiv va scurtcircuita speranța, pesimismul va declanșa violența. Doar realismul va naște încrederea. Încrederea că vom fi biruitori. Cine este fericit cu Dumnezeu și mai ales fericit de Dumnezeu nu poate fi temător în fața omului. Conștiința ortodoxă este una plină de nădejde. Dumnezeu nu îi lasă pe cei ce-L iubesc cu adevărat. Hristos în cuvântul Său către Apostoli și toți cei ce vor crede în El nu a spus: „Îndrăzniți. Eu voi birui lumea“, ci „ Eu am biruit lumea“. Biruința este deja a Lui!
(Augustin Păunoiu)