E vremea când fructele abundă. Nu pierdeți prilejul de a vă curăța rinichii și a vă odihni ficatul făcând o cură de fructe. Dacă ar fi să alcătuim un zodiac al alimentației am putea pune luna august sub semnul pepenelui iar septembrie sub acela al strugurelui.
Țara noastră a fost întotdeauna bogată în fructe, dar abundență de pepeni ca anul acesta de mult nu s-a văzut. Grămezi de pepeni se înșiră la tot pasul. Fructul acesta zemos, cu carnea dulce și răcoritoare a fost mereu apreciat la noi. Vom face mai întâi o mențiune asupra pepenelui galben destul de răspândit și el; este foarte apreciat pentru gustul și parfumul lui deosebit însă este și foarte indigest. Pepenele galben este originar din Asia. O dovadă de prețuirea de care se bucură pepenele galben în ochii Antichității ne este dată de Pliniu care povestește undeva ca lui Tiberiu, împăratul roman, îi plăceau foarte mult și pentru a nu-i lipsi, indiferent de anotimp pusese să fie cultivat în lăzi mari așezate pe roate, pentru ca iarna să fie aduse în sere.
PEPENELE GALBEN ESTE INDIGEST
Recunoscând pepenelui galben gustul bun și parfumul, observăm totuși că din pricina conținutului mare de apă și a cărnii sale consistente este greu de digerat. Când se mai întâmplă să fie și necopt bine, pepenele galben prilejuiește diaree și indigestii. Aceste indigestii însoțite uneori și de febră sunt acele “friguri la stomac” de care suferă copiii când mănâncă în neștire fructe și beau apă. Bineînțeles aceste friguri nu au nimic de a face cu adevăratele friguri de baltă, paludice. Din pricină că este indigest, persoanele care suferă de stomac (dispepticii) și cei cu colite nu trebuie să mănânce pepeni galbeni. La noi acest pepene se mănâncă în chip de desert la sfârșitul mesei, îndulcit cu zahăr dar în alte țări el se ia la începutul mesei, ca un hors d’oeuvre, cu sare și piper; după pepene se bea vin. Acest sistem, se pretinde că înlătură o parte din defectele pepenelui galben. Fără îndoială că așa stând lucrurile nu poate fi vorba de o cură de pepeni galbeni pentru că ar echivala cu o cură de indigestie.
CURA CU PEPENE VERDE
Cu pepenii verzi se schimba situația. Proporția de apă este mult mai mare, miezul lor este dulce și mai consistent. De aceea pepenele verde este mult mai ușor de digerat. Trebuie însă să se știe că valoarea nutritivă a pepenelui verde este aproape nulă, dat fiind cantitatea mică de glucoză pe care o conține, față de volumul lui. Așa încât satisfăcând gustul, pepenele nu ține de foame. În schimb cantitatea de apă consumată și trecută prin rinichi în combinație cu glucoza, un diuretic excelent, face din consumarea pepenelui verde, un minunat mijloc de spălare a rinichilor. Acesta este de altfel și rostul curei de pepeni. Se înțelege însă că oarecare restricții tot trebuie puse în calea unui consum exagerat de pepene. Este contraindicat persoanelor care suferă de hipertensiune arterială deoarece în această boală abuzul de lichide poate face sa scadă tensiunea, ceea ce primejduiește starea bolnavului.
Nu numai românii consumă cu plăcere pepene verde, ci și alte neamuri cum ar fi de pildă italienii, care îl taie în două și mănâncă din el cu poftă. De aceea la Neapole se spune despre pepenele verde că în schimbul unui gologan ”mănânci, bei și te speli pe obraz !”
Sursa: www.tonica.ro
