Pentru buna desfășurare a proceselor biologice din corp este nevoie ca pH-ul – aciditatea mediului intern al organismului – să fie de aproape 7,4. Dacă acest indicator deviază într-un sens sau altul, peste 7,8 sau sub 6,8, celulele organismului nu-și mai pot desfășura normal activitatea și apare starea de comă și chiar moartea.
Mediul favorabil organismului este unul alcalin și nu acid sau bazic. Un rol important în menținerea acestui echilibru îl poate avea oțetul de mere. Dacă acestuia îi mai adăugăm și miere de albine, obținem un adevărat cocteil de sănătate.
Oțetul de mere și miere de albine asigură menținerea stării generale de sănătate, fiind considerat atât de către specialiști, cît și de către consumatori un „elixir de viață lungă”. Cel care a adus celebritate oțetului de mere și miere a fost D.C. Jarvis, un medic de țară din statul american Vermont. Observînd deosebita longevitate a oamenilor din respectiva comunitate locală, el a căutat să afle cărui fapt i se datora aceasta. Concluzia a fost că vitalitatea fermierilor din zonă era urmarea unei alimentații care conținea puțină carne și ouă dar multe legume și fructe, la care se adăuga consumul regulat de miere și oțet de mere – ei obișnuiau să bea zilnic cel puțin un pahar cu apă în care adăugau câte 2 lingurițe de oțet de mere și 2 lingurițe de miere.
Oțetul de mere cu miere se prepară astfel: se obține mai întâi sucul de mere (de preferință din mere pădurețe) cu ajutorul storcătorului electric sau prin presare. Merele se pot da prin răzătoare, după care se storc. Sucul se pune, apoi, la fermentat, în borcane deschise, adăugându-se 15 la sută miere de albine și 1 la sută drojdie de bere. Se lasă până când se oțetește, timp de 3 sau 4 săptămâni. Se păstrează în sticle de culoare închisă, bine astupate, la loc răcoros și întunecat.
Unul din primele avantaje ale curei cu oțet de mere și miere este că are capacitatea de a reface rapid rezerva de minerale a corpului nostru. Acest oțet conține, de fapt, toate elementele conținute în măr și în mierea de albine.
Acțiunea terapeutică a oțetului de mere cu miere include efecte calmante, antitoxice, diuretice, antiseptice intestinale și renale, hipocolesterolemiante. Ca atare, este indicat în intoxicații, indigestie, litiază renală oxalică și fosfatică, pielite, cistite, nevroze, migrene, oboseală cronică, dureri musculare, insuficiență tiroidiană, obezitate, hipercorticism, hipercolesterolemie, nevralgii, sterilitate, precum și în cazul intoxicațiilor cu alcool și tutun.
Dar principalul avantaj oferit de acest oțet este că poate cotribui decisiv la păstrarea unui bun echilibru acido-bazic al organismului uman, echilibru stricat de mulți factori care sunt imposibil de evitat, printre care toxinele și stresul.
Remediul se administrează în doze de 1-2 linguri pe zi, dimineața, diluat în circa 100 ml de ceai medicinal sau apă. Se bea cu înghițituri rare. Durata unei cure este de 1-2 luni. Tratamentul poate fi reluat după o întrerupere de circa o lună.
Cercetările medicale arată că substanțele nutritive din oțet și miere îmbunătățesc activitatea celulelor albe din sânge, ajutându-le să prevină bolile prin distrugerea virușilor și bacteriilor. Există unele cercetări care au scos în evidență faptul că oțetul de mere și miere poate contribui chiar și la oprirea evoluției cancerului.
Cu toate că are atâtea efecte benefice, cura cu oțet de mere are și contraindicații, de care trebuie să se țină seama neapărat. Astfel, curele cu oțet nu se fac în caz de litiază renală urică, gută, aciditate gastrică, gastrită hiperacidă, ulcer gastro-duodenal, febră musculară, hipotensiune arterială, hipertiroidie și insuficiență corticosuprarenală.
Sursa: www.evenimentul.ro
