Părinte, din cauza obsesiei de a arăta bine, tot mai multe adolescente și femei tinere se confruntă cu boli așa-zise moderne, precum anorexia și bulimia, care sunt deosebit de periculoase pentru sănătate. Ce ne puteți spune despre aceste boli, cât de dăunătoare pot fi ele pentru sufletul nostru?
În zilele noastre, societatea pune tot mai mult accent pe felul în care arătăm, iar noi, din dorința de a fi în pas cu moda sau de a arăta asemenea personajelor din reviste, ajungem nu numai să ne desfigurăm, ci chiar să ne automutilăm. Vrem să rămânem tineri, fără riduri, fără kilograme în plus sau alte schimbări care intervin odată cu înaintarea în vârstă. Femeile au impresia că nu sunt atrăgătoare decât dacă sunt foarte slabe, iar bărbații sunt fascinați de creșterea masei musculare, ci nu de menținerea sănătății. Iată cât de atrași suntem de aspectul exterior. Îngrijirea trupească nu este un păcat, ci dimpotrivă, o necesitate, însă când grija față de felul cum arătăm devine o obsesie, se poate vorbi și de o alterare a ființei spirituale. Cel mai grav pentru om este atunci când pierde din vedere scopul pentru care Dumnezeu l-a creat: dobândirea mântuirii, adunarea de comori în ceruri, în nici un caz câștigarea lumii acesteia și strângerea de comori pe pământ.
Din ce în ce mai multe femei, mai ales fete adolescente (unele dintre ele biete copile) ajung să-și automutileze corpul prin înfometare, temându-se de îngrășare. În acest fel apare boala numită anorexie. Mănâncă din ce în ce mai puțin, încercând să-și limiteze greutatea copului prin înfometare voită. Aceasta nu mai este o cură de slăbire, ci o adevărată boală care pune stăpânire atât pe corp, cât și pe psihic. Aceste persoane care suferă de anorexie nu-și sluțesc doar trupul, ci își urâțesc și sufletul. Femeile care ajung într-o astfel de fază își pierd respectul și încrederea în sine. În ceea ce privește bulimia, putem afirma că această dereglare alimentară se datorează, în mare parte, stresului cotidian și complexelor contemporane: teama de a crește în greutate, dorința de a arăta „bine și provocator”, insatisfacția față de propriul trup, cure de slăbire sau alimentație anormală. Bulimia este o dereglare alimentară cronică, cu accese de foame, în timpul cărora bolnavii mănâncă pe ascuns cantități uriașe de hrană, într-un timp scurt. Apoi, ei își provoacă singuri vărsături. În felul acesta se pierde respectul față de sine, autocontrolul și echilibrul psihic, ajungându-se la depresii și stări de angoasă sau agitație. Astfel, problemele spirituale nu vor întârzia să apară, ci vor interveni odată cu contractarea acestei boli. „Plata păcatului este moartea” (Romani 6, 23), iar suferința trupească vine ca urmare a greșelilor spirituale.
– Pe lângă tratamentul medicamentos, ce alte alternative avem pentru a învinge boala?
Biserica ne învață că, în anumite perioade din timpul anului și chiar în timpul săptămânii, trebuie să ne abținem de la anumite mâncăruri numite „de dulce” pentru a da posibilitate trupului și minții să se gândească mai mult la cele spirituale, dar și pentru a face un exercițiu de voință. Cel care este dominat de patima mâncării și nu se poate abține de la o alimentație echilibrată și sănătoasă va avea de suferit nu numai fizic, ci și psihic și, implicit, duhovnicește; de aceea, cu ajutorul duhovnicului și al medicilor astfel de patimi se pot vindeca. În cazul acestor boli, pe lângă tratamentul medicamentos, vindecarea depinde mai ales de voință, de modul creștinesc de a privi viața, de descoperirea frumuseții interioare și de prețuirea sănătății fizice și spirituale, deopotrivă. Când greșelile sunt îndepărtate, iar sufletul este îngrijit, trupul se va însănătoși.
În viață, nu aspectul fizic trebuie să primeze. Ar trebui să respectăm mai mult viața și să o trăim în duhul Evangheliei Mântuitorului Hristos. Și… să nu uităm: trupul este muritor, însă sufletul este veșnic!
(Eugenia GOLUB, Ziarul Lumina)
