Cupa României Bucureșteana!

Da, a fost o finală demnă de continentul sud-american, în ceea ce privește coregrafia tribunelor și bogăția accesoriilor necesare unei adevărate sărbători. Din fericire, a lipsit ingredientul exagerat de picant al fanatismului, cele două tifosserii iubindu-se “la infinit”. La reușită a contribuit și transmisia televizată, cu o multitudine de reluări din unghiuri diverse, cadrele apropiate fiind neașteptat de mobile atunci când pleca mingea. Personal, nu simțeam nevoia să-l văd iar la o competiție sportivă pe il presidente-uccellino, dar poate așa scrie în fișa postului… După aruncări de la 7 metri și tvshopping, urmează probabil o tăiere de moț, se întrevede una transmisă în direct, la columbeni!
Meciul propriu-zis a curs încet dar sigur către victoria Rapidului. Înainte să se ia de arbitraj, conu’ Iancu ar trebui să privească în curtea sa, acolo unde a desemnat un antrenor veleitar, evident prea crud pentru a desena tactic la acest nivel. Schimbarea lui Mansour cu Cristea vorbește de la sine! Introduce un jucător de contraatac la scorul de 0-1 și scoate unul apt pentru dueluri fizice tocmai când echipa sa începuse să ridice frecvența centrărilor în careu… Cât despre Omoduemuke, Velcea nu avea cum prevedea eliminarea acestuia, care a pecetluit practic soarta partidei. Aici, dacă simțea spiritul jocului, Augustus Constantin putea acorda numai galben, fiindcă rapidistul a amplificat acea mână în gât de parcă i-ar fi fost extirpate amigdalele! Cât despre desemnarea sa la finala Cupei, este cât se poate de clar că a fost un cadou de la tati, destui alții fiind la fel îndreptățiți la această onoare.
După atâtea invocări, Dănuț Coman a reintrat în poarta Rapidului, oarecum pe post de Cidul, însă a reușit să-și salveze echipa în finalul primei reprize, deviind șutul lui Mansour. I-a surâs și soarta când a scăpat o minge în careul mic, dar apărarea imediată și-a făcut datoria. Nu același lucru i s-a întâmplat lui Pantilimon, care a ratat întâlnirea cu mingea la golul doi, însă pe el Buga nu l-a ratat, rașchetându-l pe față. Și era atât de simplu ca rapidistul să-l sară, protejându-l! E puerilă dorința asta de a induce teamă adversarului, fiindcă de obicei efectul este exact invers, data viitoare acesta intrând la rupere.
Așadar punctul final al sezonului a confirmat perpetuarea trioului bucureștean în Europa, căruia i s-a alăturat merituoasa echipă clujeană. Nici nu mai e mult până atunci, toamna europeană începe în iulie!