Cumplit! Se pensionează!

Sunt mișcat, zguduit, dezolat, încremenit, stupefiat: gazetele anunță cumplita veste a pensionării lui Ilie Dobre! Pentru Dumnezeu, Ilie, cui ne lași? Datorită ție a avut și România un titlu mondial la fotbal. Nu la joc, ci la urlat.
Ai stabilit un formidabil record mondial, izbutind „cea mai lungă descriere a unui gol” – ce prostie! – validată de World Record Academy: 31 de secunde fără respirație. Trebuie să fim mândri: după cum ne spune însuși recordmanul, „portughezii și spaniolii mai comentează (sic!) îndelung golurile, dar sunt departe de așa performanțe.” Opinia mea, de cârcotaș care a practicat aceeași meserie în tinerețe, este că totul e-o tâmpenie cât casa și n-are nimic comun cu gazetăria radiofonică. World Record Academy înregistrează tot soiul de performanțe mărețe; recordul lui Dobre este încadrat de purtarea pe nas a 11 lavițe în balans (70 kg, Li Hongxiao, China), cel mai lung platou cu brânză diversă (1122 kg, Anglia), vopsirea părului în verde, alb și orange la 62 de persoane într-o singură zi (frizerul Bennett, Irlanda), precum și multe alte răsunătoare performanțe mondiale similare. Cum se știe, Dobre l-a impresionat și pe fostul nostru președinte Băsescu, care l-a decorat cu Ordinul „Pentru Merit”, decorație ce recompensează „apărarea intereselor supreme ale țării, dezvoltarea economiei naționale, rezultate în domeniul științei, artei și culturii” (?) Ceva mai complicată rămâne povestea acestor „recorduri mondiale” atribuite de o firmă care anunță pe internet câte parale trebuie să-i trimiți ca să-ți furnizeze diploma (am detaliat, cu alt prilej, datele de contact, tarifele, modalitățile de comandă și de plată etc.) Firește, apreciez total pe dos inedita performanță, încadrabilă mai degrabă într-o lumpen–prestație gazetărească, câtă vreme maxima emisie vocală nu marchează și o maximă realizare în teren. Altfel spus, golul înscris direct din corner de Hagi junior ar merita, poate, o astfel de celebrare unică și exaltată (comentatorii de la fața locului, netalentați și neperformanți, au făcut-o entuziast, dar fără să-și dea poalele peste cap). Când îți martirizezi foalele ca să țipi din toți bojocii dacă F.C. Voluntari încasează al șaptelea gol, nu mai există nici o justificare faptică, de conținut, ci-i o buriceală primitivă de copil… nu mai zic cum. În motivarea recordului se vorbește despre „cea mai lungă descriere a unui gol”. Care „descriere”? Care „comentare”? Ridicol! Descrierea presupune „expunere, înfățișare, redare, zugrăvire, descripție”, înseamnă „a prezenta ceva în cuvinte” (vezi Dicționarul). Intempestivul crainic, având și o bază de articulație avariată, care nu-i permite să ducă inteligibil frazele până la capăt, înlocuiește relatarea faptică a momentului de vârf cu un urlet la fel de egal în toate cazurile și atât. Împrejurarea că, astfel, câștigă (citiți: cumpără) un pseudo-concurs, desigur, pe cei slabi de înger îi impresionează. Da-i plină lumea de concursuri chisnovate! În Franța există o competiție pentru imitat strigătul lui Tarzan. În Anglia, un concurs asemănător: de lătrat. L-a câștigat Daz, un ciobănesc care a atins performanța de 108 decibeli. La Trie-sur-Baise (Franța) se desfășoară de ani buni o competiție de imitat grohăitul purceilor. De, oameni care nu prea au ce face și se distrează cum pot. Numai că transmisia sportivă nu-i simplu amuzament de moft, iar dramatismul ori, dimpotrivă, lipsa de interes a cutărei faze nu se pot trata otova, cu același țipăt ridicol, de junglă în platou. „Aici este vorba de pasiune pentru sport și, mai ales, pentru transmisiunile directe – afirmă senin Dobre – pentru că aici este adevărata meserie”. I-auzi! Ei bine, exact acolo nu-i. Meseria comentatorului este să înfățișeze obiectiv, în cuvinte, ceea ce radio ascultătorul nu vede, să-l facă părtaș la tensiunea jocului (ori, dimpotrivă, la lipsa de nerv a disputei), să aprecieze, să descrie, să emită judecăți de ordin tehnico-tactic, nu să pândească tot meciul golul fatidic care-i permite satisfacția de a urla la nesfârșit pentru obținerea unor ridicole recorduri.
La ceasul pensionării „performerului”, rog cerurile să-l țină pe Ilie Dobre cât mai mult în viață și cât mai departe de microfon. Amin!