Cum trebuie să începem creștinește acest an

„A mai trecut un an și-n veci n-o să mai fie”… A mai trecut un an la sfârșitul căruia mulți dintre cei cu care l-am început nu mai sunt aici cu noi, ci au pornit spre Dumnezeu, spre veșnicie. Așa trec anii după ani, și în această trecere duc cu ei la vale pe toți, și pe cei bogați, și pe cei sărmani. Ne pleacă părinți, copii, cei dragi, și la moment de cumpănă dintre ani realizăm acest lucru. Dar mai trebuie să conștientizăm un lucru: că poate la anul alții își vor aduce aminte de noi, așa cum o facem noi acum. De aceea fiecare dintre noi, va trebui să luăm mai mult seama la tot ceea ce facem, pentru ca atunci când nu vom mai ajunge să mergem dintr-un an spre un alt an, ci de aici dincolo, acolo vom fi întrebați de toate, de toți anii petrecuți aici… Anul care trece în veci n-o să mai fie, dar va conta pentru veșnicie la fel ca și cel care vine. Privim ca Ianus, cu o față înapoi și alta înainte. Privim înapoi, și ar trebui să o facem cu umilință și smerenie, față de goliciunea sufletească cu care ieșim din vechiul an. Am plecat din vechiul an cu durere pentru toate durerile pe care le-am pricinuit fraților noștri, pentru toate piroanele bătute în palmele Pruncului Iisus abia născut. Am plecat din vechiul an tot mai singuri și tot mai reci față de cei care ne-au fost dragi odată: părinți, soți, copii, Dumnezeu, și ne doare. De aceea tot mai mulți fug de această privire sinceră înapoi. De aceea cei mai mulți încearcă să suplinească această durere cu pseudo-bucuria revelionului, prin petreceri, mâncare și băutură. De aceea tot mai mulți încearcă să ascundă această goliciune sufletească cu care trecem dintr-un an în altul prin luxul înveșmântării exterioare. Credem că înșelăm pe cineva? Ne înșelăm pe noi. În zadar punem pe masă de toate, dacă în casă lipsesc dragostea și credincioșia dintre soți, dintre părinți și copii. În zadar spunem tuturor „La mulți ani” dacă nu le spunem mai întâi „iartă-mă pentru anii din viață pe care ți i-am mâncat”. În zadar în case și în curți aprindem lumini și făclii dacă în suflet rămâne mult întuneric. Și de ce nu, în zadar împodobim străzile orașelor cu lumini, dacă sub ele zac atâția și atâția sărmani.
Să ne rugăm la această trecere dintre ani, mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru prea marea Sa milostivire față de noi și cerându-i fierbinte ca în anul care a venit să fie cu noi în orice zi, să ne ajute să îndreptăm tot ce am stricat. Iar Biserica noastră rânduiește în toate bisericile slujba de mulțumire adusă lui Dumnezeu la trecerea dintre ani.
De aceea, la momentul acesta înălțător, în locul irosirii timpului la diferite petreceri, unde cei care ni le oferă nu au nevoie de fapt de noi, ci de banii noștri, să drămuim timpul pentru cei ce au nevoie de noi.
(Pr. dr. Ion MANEA, Parohia Tohanul Nou)