Alte îndemnuri grăiesc către slujitorii Bisericilor astfel: « Fugi de poftele tinereților și urmează dreptatea, credința, dragostea, pacea cu cei ce cheamă pe Domnul din inimă curată. Ferește-te de întrebările nebunești, știind că dau prilej de ceartă. Un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blînd față de toți, destoinic să dea învățătură, îngăduitor, certînd cu blîndețe pe cei ce stau împotrivă, că doar le va da Dumnezeu pocăință spre cunoașterea adevărului. Și ei să scape din cursa diavolului, pentru a-i face voia» (II Tim. 2, 22-26).
Știind că « Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu, și de folos spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înțelepțirea cea întru dreptate astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrșit, bine pregătit pentru orice lucru bun » (II. 3, 16-17): Apostolul îndeamnă pe păstorii Bisericilor, prin Timotei : «Propovăduiește cuvîntul (lui Dumnezeu), stăruiește cu timp și fără timp, mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată îndelunga răbdare și învățătură. Căci va veni o vreme cînd nu vor mai suferi învățătura sănătoasă, ci – dornici să-și desfăteze auzul – își vor grămădi învățători după poftele lor. Și își vor întoarce auzul de la adevăr și se vor abate către basme. Tu fi treaz în toate, suferă răul, fă lucrul de evanghelist, slujba ta fă-o deplin!» (II Tim.4, 2-5).
De asemenea, fiecare preot trebuie să fie: « ca un bun iconom al lui Dumnezeu, neîngîmfat, nu grabnic la mînie, nu dat la băutură, pașnic nepoftitor de cîștig urît; ci iubitor de străini, iubitor de bine, înțelept, drept, cuvios, cumpătat, ținîndu-se de cuvîntul cel credincios al învățăturii, ca să fie destoinic și să îndemne la învățătura cea sănătoasă și să mustre pe cei potrivnici. Pentru că mulți sînt răzvrătiți, grăitori în deșert și înșelători, mai ales cei din tăierea împrejur, cărora trebuie să li se închidă gura ca unora care răzvrătesc case întregi, învățînd, pentru cîștig urît, cele ce nu se cuvin» (Tit 1, 6-11).
De asemenea, și Apostolul Petru îndeamnă pe preoți astfel: « Păstoriti turma (Biserica) lui Dumnezeu dată în paza noastră, cercetînd-o, nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru cîștig urît, ci din dragoste: Nu ca și cum ați fi stăpîni peste Biserici, ci pilde făcîndu-vă turmei. Iar cînd se va arăta Mai-marele păstorilor, veți lua cununa cea neveștejită a măririi» (I Petru 5, 2-4).
Și Sfîntul Apostol Ioan vorbește în Apocalipsă (capitolele 2 si 3) de îngeri, adică păstorii celor șapte Biserici din Asia Mică, unde pe păstorii buni îi laudă, iar pe cei răi îi mustră, ca pe cel al Bisericii din Sardes. Acestuia, Domnul îi zice: « Știu faptele tale, că ai nume, că trăiești, dar ești mort» (Apoc. 3, 1). Iată deci cum trebuie să fie un bun preot și păstor, după Sfînta Scriptură, ca să poată primi dreapta răsplată. (Extras din cartea Convorbiri Duhovnicești, vol. II, de Protos. Ioanichie Bălan, editura Episcopiei Romanului și Hușilor, 1990)
