Pentru a înțelege cum trebuie să arate pictura într-o biserică, dăm ca exemplu două compoziții din sfântul altar: Împărtășirea Sfinților Apostoli și Sfinții Ierarhi liturghisind, compoziții care se află în bisericile și mănăstirile pictate în secolele al XV-lea și al XVI-lea.
În imaginea Împărtășirea Sfinților Apostoli vedem cum Sfinții Apostoli se îndreaptă să primească Sfânta Împărtășanie, cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste. Orice comentariu este de prisos pentru cine are ochi de văzut și inimă de simțit.
În imaginea Sfinții Ierarhi liturghisind, aceștia sunt înfățișați ținând în mâini filactere, fâșii de pergament pe care se află scrise rugăciuni din Sfânta Liturghie. Filacterul Sfântului Vasile cel Mare poartă cuvintele: „Nimeni din cei legați cu pofte și cu desfătări trupești nu este vrednic să vină, să se apropie sau să slujească Ție, Împărate al slavei”; iar cel al Sfântului Ioan Gură de Aur spune: „Doamne, Dumnezeul nostru, Care ai trimis pâinea cea cerească, hrana întregii lumi, pe Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, Mântuitorul și Izbăvitorul nostru”. Lângă fiecare Sfânt Ierarh stă scris numele lui. Toți sfinții stau cu fața întoarsă spre centrul compoziției, unde se află pictat Hristos-Pruncul pe sfântul disc. În alte biserici, Mântuitorul este înfățișat într-un Sfânt Potir, având alături următoarea inscripție: „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce Se sfărâmă și nu Se desparte, Cel ce Se mănâncă pururea și niciodată nu Se sfârșește, ci pe cei ce se împărtășesc îi sfințește”.
Sfinții Ierarhi sunt înfățișați cu fața îndreptată către partea centrală a sfântului altar, unde se află pictat Hristos-Pruncul, pe sfântul disc, în stare de jertfă, pentru a exprima comuniunea lor cu Mântuitorul.
În această comuniune suntem cuprinși duhovnicește și noi, sfințiții slujitori aflați în sfântul altar; adică și noi slujim împreună cu ei, și ei împreună cu noi; simțim această comuniune datorită felului în care sunt înfățișate fețele și trupurile lor. Sfinții Ierarhi sunt înfățișați într-o poziție de semi-profil; privind cu atenția cuvenită, înțelegem mai bine decât a explica și comenta prin cuvinte. Comuniunea între persoane este o lucrare tainică, a inimii; ea se simte și se trăiește în adâncul sufletului nostru, ca orice taină. În cazul de față, este taina lucrării dumnezeieștii Liturghii slujite de sfințiții slujitori ai sfântului altar, „împreună” cu Sfinții Ierarhi și ceata îngerilor, este taina comuniunii oamenilor cu Dumnezeu, mijlocită de chivernisitorii Tainelor lui Dumnezeu, Sfinte Taine prin care ni se împărtășește harul Duhului Sfânt. Mai mult, Însuși Mântuitorul nostru Iisus Hristos este prezent în Sfânta Taină a Euharistiei, a Împărtășaniei.
Icoana Bisericii noastre Ortodoxe, după cum vedem, are menirea să ne facă să înțelegem și să simțim mai mult decât prin cuvântul vorbit sau scris. Astfel, icoana plinește deci cuvântul și cunoașterea lui Dumnezeu și a Tainelor Sale; „…Vino și vezi”, a zis Filip către Natanael (Ioan 1, 46); văzându-L, a rostit: „Rabbi, Tu ești Fiul Iui Dumnezeu…” (Ioan 1, 49), deci cunoașterea este plinită prin vederea celor arătate prin cuvinte.
Una dintre abaterile de la canonul iconografic săvârșite de pictorii de astăzi este felul în care sunt înfățișați, în sfântul altar, Sfinții Ierarhi liturghisind.
Sfinții Ierarhi liturghisind, așa cum se pictează astăzi în sfântul altar, în majoritatea bisericilor, apar așa cum nu trebuie. Sfinții Ierarhi liturghisind nu mai sunt înfățișați cu fața întoarsă către centru, unde se află Hristos-Pruncul, ci cu fața către noi, slujitorii din sfântul altar, în poziția persoanelor pregătite pentru „a fi fotografiate”; greșeală mare.
O pictură în biserică se face, repetăm, nu după mintea omului, ci după învățătura Bisericii, care este „stâlp și temelie a adevărului” (I Tim. 3, 15).
(ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, sursa: www.ziarullumina.ro)