Cum trebuie să aleagă călugării și mirenii duhovnici buni, după voia lui Dumnezeu?

Să caute cu credință și vor găsi și să ceară de la Dumnezeu prin rugăciune și lacrimi și le va da. Că nu începe, nici se sfârșește lumea cu noi. Are Dumnezeu încă destui aleși necunoscuți care pot să călăuzească suflete pe calea mântuirii. Iar calitățile unui duhovnic bun sunt cam acestea: să fie, mai întâi, om de rugăciune, să iubească biserica și pe toți oamenii, să fie smerit și blând cu cei smeriți, care se căiesc de păcatele lor, și aspru cu cei leneși, care nu merg la biserică și nu părăsesc păcatele; să nu fie iubitor de bani și de lucruri pământești, nici să fie iubitor de laudă și cinste. Iar cununa tuturor – să fie gata, la nevoie, a-și pune și viata și sufletul pentru Biserica lui Hristos și pentru fiii săi sufletești.
Se observă în unele părți că se neglijează Spovedania și se dă prea des și chiar necanonic Sfânta Împărtășanie. Cum este mai bine de făcut în această situație?
Nu putem renunța la Sfintele Canoane și la practica milenară a Bisericii. Să mergem pe drumul Părinților și al înaintașilor noștri, pe drumul canonic al Sfintei Tradiții. Nu deasa Împărtășanie ne duce la desăvârșire, ci pocăința cu lacrimi, deasa Spovedanie, părăsirea păcatelor, rugăciunea din inimă. Râvna unora pentru deasa Împărtășanie este semnul slăbirii credinței și al mândriei, iar nu semnul sporirii duhovnicești. Îndreptarea și sporirea noastră pe calea mântuirii începe cu deasa Spovedanie și se continuă prin post și rugăciune cu lacrimi, prin părăsirea păcatelor, milostenie, împăcare cu toți și smerenie. Numai după ce facem toate acestea ne putem împărtăși mai des, așa cum arată Sfintele Canoane și tradiția Bisericii. Altfel cum să primești pe Domnul cerului și al pământului în casă când sufletul tău este necurat, nespovedit, robit de patimi și mai ales de mândrie?
(Convorbiri duhovnicești cu părintele Paisie Olaru)