Cum trăim creștinește?

1. Rostirea zilnică a rugăciunilor de dimineață, de seară, la fiecare masă, la începutul și sfârșitul lucrului
Părintele Teofil recomandă citirea Noului Testament, astfel: mai întâi de trei ori cele patru Evanghelii, apoi fiecare carte a apostolilor de câte trei ori, după care se reia.
Pr. Calciu: „eu aș fi foarte bucuros dacă s-ar citi un singur capitol în mod regulat. Sigur că unii vor citi două capitole, poate și trei. Nu-ți ia decât câteva minute”.
„Citirea zilnică a Sfintei Scripturi are o influență extraordinar de mare. În primul rând că te disciplinează. Adică lăsând la o parte semnificația religioasă încep cu ceea ce este imediat vizibil, cu ce șochează prima dată. Te disciplinează, te obligă să faci un lucru cu regularitate în fiecare zi. Ești creștin din punctul de vedere al disciplinei sufletești și mentale. Dar aspectul celălalt… Sfânta Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu lucrează în om într-un mod tainic. Chiar dacă nu simți nimic. Citind Sfânta Scriptură și recitind, și citind în fiecare zi, încep să ți se deschidă ochii duhovnicești. Înțelegi anumite lucruri pe care nu le înțelegeai. Cuvintele lui Dumnezeu lucrează în inima omului și o fac mai largă, mai înțelegătoare, mai deschisă pentru lumea spirituală. Și vezi cum un om cu citirea de o lună de zile a Sfintei Scripturi s-a schimbat total. A revenit la credință. Numai dacă ești îndrăcit rămâi rece la Cuvântul Domnului. Or, oamenii aceștia nu sunt oameni îndrăciți, nu sunt posedați, dar sunt ispitiți și dominați de materie, de un demon al bunului trai…
2. Spovedanie deasă
Sfântul Vasile cel Mare spunea despre creștinii din vremea lui că sunt tare necredincioși că se spovedesc și împărtășesc de trei ori pe săptămână.
Pr. Gheorghe Calciu: „Eu sunt pentru spovedania cît mai deasă. Sigur că nu ai să poți să te spovedești pentru fiecare duminică, dar măcar o dată pe lună să te spovedești. Iar dacă ai o problemă, poți să te spovedești și în fiecare zi, dacă sunt niște probleme care te tulbură. Pentru că sfatul duhovnicesc și simpla mărturisire a tulburării tale, ușurează sufletul. Am văzut că aici sunt oameni care se duc la psihiatru, sau la psiholog, în mod regulat, săptămânal, sau la cât îi cheamă el. Dar de 12 ani, am cunoscut sute de persoane care merg la psiholog: nici unul nu s-a vindecat. Însă ca preot am văzut sute de oameni care s-au vindecat, prin spovedanie. Așa că psihologul, sau psihiatrul, sau cum se mai numesc, nu este nici măcar o supapă. Pentru că, de obicei, acest psihiatru te influențează în mod negativ. El nu are o pregătire spirituală, cel mult are o pregătire morală. Am văzut familii care au fost frânte din cauza psihiatrului. I-a spus soției, tu ești o femeie liberă, tu trebuie să fii liberă, desparte-te de el, lasă-l încolo, fă ce vrei… S-a despărțit familia. Pentru că unii nu sunt oameni morali. Ei înșiși sunt divorțați, ei înșiși trăiesc în desfrâu,… Cum poate să te vindece sufletește? Pe când un preot e cu totul altceva.
3. Cercetarea zilnică a cugetului
Pe vremea Frățiilor de Cruce, dar și mai înainte, unii oameni credincioși își notau în fiecare seară lucrurile rele făcute, ca să-i ajute atât la spovedanie, dar și pentru a-și putea lua pentru ziua următoare un canon care să le permită să scape de aceste rele.
Pr. Gheorghe Calciu: „Sigur că acest lucru este foarte indicat, dar, eu mă îndoiesc că astăzi mulți își notează, au perseverența celor din trecut… Însă sfatul meu este acesta pentru toți oamenii cu care vin în contact. În fiecare seară, înainte de a adormi, fă-ți un control al conștiinței. Întoarce-te înapoi: ce ai făcut în ziua aceea bun, și ce ai făcut rău. Nu numai rele ci și bune. Pentru că, dacă gândul la cele rele făcute, te îndeamnă să nu mai faci, ceea ce este bun este o treaptă pe care să te poți sui. Așa că eu asta sfătuiesc pe toți. Fă-ți o rememorare a faptelor zilei, chiar dacă nu le scrii, vezi ceea ce ai făcut bun și ceea ce ai făcut rău. Pune în balanță, urmează-le pe cele bune și lasă-le pe cele rele.
4. Participarea la Sfânta Liturghie
Care credeți că ar fi argumentul cel mai potrivit pentru cei care nu vin regulat la Sfânta Liturghie, care să-i convingă să se întoarcă. Chiar oameni credincioși și care au frică de Dumnezeu.
Pr. Gheorghe Calciu: Toate acestea sunt născute dintr-o comoditate pe care o domină demonul leneviei. Este o lenevie a trupului și o lenevie a duhului. Pentru că, venind la Liturghie el se integrează într-un ritm. Ritmul acesta nu este ușor de susținut. Pentru că este un ritm de lungă durată și care te menține la un nivel înalt. Este un efort. De aceea, cei care vin, vin adeseori mult mai târziu ca să scurteze timpul care stau la Liturghie. Timpul în care stai la Liturghie nu este comod, nu este un timp comod, că atunci când stai la cinematograf. Liturghia te solicită, Liturghia te cheamă, Liturghia îți cere să te ostenești spiritualicește. Dar Liturghia este obligatorie.
Fără Liturghie nimeni nu se mântuiește. Pentru că oricât te-ai ruga tu în particular, îți lipsește harul Duhului Sfânt, îți lipsesc Sfintele Taine. Iar dacă vii numai la Taine, când și când, de patru ori pe an să te spovedești, n-ai făcut nimica. Liturghia este cea care sfințește viața omului.
(sursa: www.crestinortodox.ro)