„Monitorul de Suceava” a scris, acum un timp, despre una dintre cele mai neverosimile potlogării din țara românească, practicată în sectorul leasingului la automobile. Știm cu toții ce înseamnă, în linii mari, leasingul. Clientul plătește rate cu anii la o mașină, dar până nu achită și ultima rată, mașina nu este proprietatea lui, ci a firmei de leasing de unde a târguit-o. În paralel cu rata, el achită și o asigurare casco, pentru cazul unor daune parțiale sau totale.
Aici intervine imensa tărășenie. Pentru că, dacă pierderea este totală, deși a plătit asigurarea, clientul nu primește nimic, dar absolut nimic. Dacă Skoda lui dragă sau Renault-ul lui iubit este furat, incendiat, strivit sub un copac sau pierit într-un accident, chiar dacă bietul om a plătit să zicem 90 la sută din valoarea bunului plus asigurarea casco, el nu se alege cu nica. Despăgubirea de la firma de asigurări o capătă doar firma de leasing.
Ba mai mult: chiar și așa, deși s-a ales cu praful de pe tobă în urma distrugerii mașinii, clientul nu scapă de plată. În continuare, deși el nu mai are în ogradă niciun autoturism, este silit să plătească suplimentar restul de rate plus asigurarea, ca și cum obectul sa ar exista.
Vă întrebați cum a fost posibilă fătarea unei asemenea legi dușmănoase la adresa omului de rând? Foarte simplu: anumiți parlamentari au, ei sau soacrele lor, firme de leasing și, cum îi doare în șpiț de poporul de unde se trag, au inițiat legea, pe care au trecut-o prin comisii și plen ca gâsca pe apă. Ei să se umple de parale, suferința omului de rând nu mai contează.
Vă mai întrebați, totodată, de ce presa n-a croncănit nimic pe marginea acestui subiect? Aici explicația este și mai simplă: tăcerea le-a fost cumpărată prin publicitatea grasă, care le-a fost alocată de firmele de leasing. Cum să dezvălui tu, ca ziar sau ca televiziune, potlogăriile leasingului, când ești plătit tocmai pentru a face reclamă leasingului? Nu-i o dilemă foarte nașpa?
Scriitorul Mario Vargas Llosa, de care până și unul de nivelul fostului deputat Mihai Sandu Capră a auzit, avea o vorbă: „Fiecare se apără cum poate de Peru.”
Învățați-mă și pe mine: cum te poți apăra de România?
