Cum și de ce să citim Sfânta Scriptură

Biblia este, într-un anume înțeles, o biografie în lumea aceasta a lui Dumnezeu. Într-însa Cel Neînfățișat s-a înfățișat, într-un fel, pe Sine.
Sfintele Scripturi ale Noului Legământ sunt o biografie a Dumnezeului întrupat, în lumea aceasta. Între ele se istorisește cum Dumnezeu, pentru a se descoperi pe Sine oamenilor, a trimis pe Dumnezeu Cuvântul, care a luat trup și s-a făcut om – și ca om le-a spus oamenilor tot ce este Dumnezeu, tot ceea ce voiește Dumnezeu de la lumea aceasta și de la oamenii dintr-însa.
Dumnezeu Cuvântul a descoperit planul lui Dumnezeu pentru lume și dragostea lui Dumnezeu pentru lume. Dumnezeu Cuvântul a grăit oamenilor despre Dumnezeu cu ajutorul cuvintelor, pe cât pot cuvintele omenești să cuprindă Dumnezeul cel necuprins.
Tot ceea ce este de trebuință acestei lumi și oamenilor dintr-însa, s-a spus de către Domnul în Biblie. Într-însa, El ne-a dat răspunsuri la toate întrebările. Nu exista întrebare care să chinuiască sufletul omenesc, și să nu-și afle răspunsul, fie direct, fie indirect, în Biblie.
Oamenii nu pot pune mai multe întrebări decât câte răspunsuri sunt în Biblie. Dacă nu reușești să afli în Biblie răspuns la vreuna din întrebările tale, înseamnă fie că ai pus o întrebare fără de înțeles, fie nu ai știut cum să citești Biblia și nu ai isprăvit a citi răspunsul într-însa.
– În Biblie, Dumnezeu a făcut știute:
1) ce este lumea; de unde provine; de ce ființează; încotro se îndreaptă; cum va sfârși;
2) ce este omul; de unde vine; încotro se îndreaptă; din ce este făcut; care este rostul său; cum va sfârși;
3) ce sunt animalele și plantele; care este rostul lor; la ce sunt întrebuințate;
4) ce este binele; de unde provine; către ce duce; care este rostul său; cum se poate dobândi;
5) ce este răul; de unde provine; cum a ajuns să existe; de ce există – cum se va sfârși;
6) ce sunt drepții și ce sunt păcătoșii; cum ajunge un păcătos drept și cum ajunge un om drept, plin de trufie, un păcătos; cum slujește un om pe Dumnezeu și cum slujește pe satana; întreaga cale de la bine la rău, și de la Dumnezeu la satana;
7) totul – de la început până la capăt; întreaga cale a omului de la trup la Dumnezeu, de la zămislirea sa în pântece la învierea sa din morți;
8) ce este istoria lumii, istoria cerului și a pământului, istoria omenirii; care sunt căile, rosturile, și sfârșitul lor.
– În Biblie, Dumnezeu a spus absolut tot ce este de trebuință a spune oamenilor
– Biografia fiecărui om – a fiecăruia, fără excepție – se găsește în Biblie
Într-însa, fiecare dintre noi se poate afla pe sine înfățișat și descris temeinic, în amănunt: toate acele virtuți și patimi pe care le ai, pe care le-ai putea avea, pe care nu le-ai putea avea.
Vei afla căile pe care propriul tău suflet și al fiecăruia dintre noi călătorește de la păcat la neprihănire, și întreaga cale de la om la Dumnezeu și de la om la satana. Vei afla mijloacele de a te slobozi din păcat.
Pe scurt, vei afla istoria deplină a păcatului și a păcătoșeniei, și istoria deplină a virtuții și a dreptății.
De ești întristat, vei afla în Biblie mângâiere; de ești supărat, vei afla bucurie; de ești mânios – împăcare; de ești poftitor – înfrânare; de ești nesăbuit – înțelepciune; de ești rău – bunătate; de ești un ucigaș – milă și îndreptare; de îți urăști aproapele – dragoste.
Într-însa îți vei afla leac pentru toate patimile și slăbiciunile, și hrana pentru toate virtuțile și împlinirile.
De ești bun, Biblia te va învăța cum să ajungi mai bun; de ești milostiv, te va învăța blândețea cea îngerească; de ești inteligent, te va învăța înțelepciunea.
De apreciezi frumusețea și muzicalitate stilului literar, nimic nu este mai frumos sau mai mișcător decât cele ce se găsesc la Iov, Isaia, Solomon, David, Ioan Teologul și Apostolul Pavel. Aici, muzica – muzica îngerească a adevărului cel veșnic al lui Dumnezeu – este înveșmântată
în cuvinte omenești.
Cu cât citește și cercetează cineva Biblia, cu atât află pricini de a o cerceta pe cât de des cu putință. Potrivit Sf. Ioan Gura de Aur, [Biblia] este precum o rădăcină înmiresmată, care răspândește tot mai multă mireasmă, pe măsură ce este sfărâmată.
La fel de important că a cunoaște de ce ar trebui să citim Biblia, este a cunoaște cum ar trebui să citim Biblia.
Cele mai bune călăuze pentru aceasta sunt sfinții Părinți, în frunte cu Sfântul Ioan Gura de Aur, care, am putea spune, a scris o a cincea Evanghelie.
Sfinții Părinți recomandă o pregătire temeinică înainte de citirea și cercetarea Bibliei; dar în ce constă această pregătire?
Întâi de toate, în rugăciune. Roagă-te Domnului să-ți lumineze cugetul – ca să poți înțelege cuvintele Bibliei – și să-ți umple inima cu harul Său – ca să poți simți adevărul și viața acelor cuvinte.
Vă dați seama că acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu, pe care le grăiește și le rostește către tine, personal. Rugăciunea, laolaltă cu celelalte virtuți aflate în Evanghelie, este cea mai bună pregătire a cuiva pentru înțelegerea Bibliei.
Cum ar trebui să citim Biblia? Cu rugăciune și evlavie, căci în fiecare cuvânt de acolo se găsește câte un strop din adevărul veșnic, și toate cuvintele împreună alcătuiesc marea cea nemărginită a Adevărului celui Veșnic.
Biblia nu este o carte, ci viață; deoarece cuvintele sale „duh sunt, și viață sunt” (Ioan 6:63). Prin urmare, cuvintele sale pot fi înțelese dacă le cercetăm în duhul Duhului lor, și cu viața vieții lor.
Este o carte care trebuie citită cu viața [1] – punându-o în practică. Ar trebui mai întâi trăită, și apoi înțeleasă.
– „O, milostive Doamne, învrednicește-mă să am dragoste pentru cei ce mă vorbesc de rău!”
Aici se potrivesc cuvintele Mântuitorului: „De va voi cineva să facă voia lui, va cunoaște pentru învățătura aceasta, că de la Dumnezeu este” (Ioan 7:17). Fă-o, ca să o poți înțelege. Aceasta este regula fundamentala a exegezei ortodoxe.
La început, de obicei cineva citește Biblia repede, iar apoi tot mai încet, până ce va ajunge să citească cuvânt cu cuvânt, și nici măcar, întrucât în fiecare cuvânt descoperă un adevăr nepieritor și o taină negrăită.
În fiecare zi să citești cel puțin un capitol din Vechiul și din Noul Legământ; dar, în același timp,
să așterni întru lucrare și câte o virtute. Lucreaz-o până când devine o obișnuință.
Să spunem, de pildă, că cea dintâi virtute este iertarea vorbirii de rău. Aceasta să fie îndatorirea ta de zi cu zi. Și, pe lângă ea, roagă-te Domnului: „O, milostive Doamne, învrednicește-mă să am dragoste pentru cei ce mă vorbesc de rău!”
Iar când ai făcut din aceasta virtute o obișnuință, fiecare din celelalte virtuți ce-i urmează îți vor fi mai ușoare, și tot așa, până la cea din urmă.
Lucrul de căpătâi este să citești Biblia pe cât de mult cu putință. Când mintea nu înțelege, va simți inima; și dacă nici mintea nu înțelege, nici inima nu simte, citește din nou, căci prin citire semeni in suflet cuvintele lui Dumnezeu.
Și acolo nu vor pieri, ci treptat și pe nesimțite vor trece în firea sufletului tău; și se și va petrece ceea ce a grăit Mântuitorul despre omul care „aruncă sămânța în pământ, și doarme, și se scoală noaptea și ziua, și sămânța răsare și crește, când nu știe el” (Marcu 4:26-27).
Lucrul de căpătâi este: seamănă, și Dumnezeu este cel ce pricinuiește și îngăduie ca ceea ce s-a semănat, să crească (1 Cor. 3:6)[2]. Dar nu zori izbânda, ca nu cumva să ajungi ca omul care seamănă astăzi, și mâine vrea deja să culeagă. (Arhimandritul Iustin Popovici – „Cum și de ce să citim Sfânta Scriptură)