Propolisul poate fi folosit ca atare, ca guma de mestecat (saliva umană fiind una din puținele substanțe care îl solubilizează), sub forma extractului moale de propolis înglobat în miere, obținându-se mierea propolizată și folosit la prepararea diferitelor unguente.
Ce-a mai eficientă metodă de administrare a propolisului rămâne, totuși, tinctura de propolis: La 100 ml alcool de peste 80° se adaugă 20 g propolis. Alcoolul amestecat cu propolis se introduce într‑un vas, se încălzește la 30‑35°C și se amestecă bine. Această procedură se repetă zilnic, timp de o săptămână, apoi se lasă preparatul la decantat și se alege lichidul curat.
Folosind același dozaj, procedeul poate fi simplificat. Singura diferență este că, fără încălzire, propolisul se pisează și se lasă la macerat timp de 14 zile.
În urma experiențelor clinice și de laborator s-a dovedit că tinctura de propolis este foarte folositoare în vindecarea tuturor bolilor interne infecțioase (30 picături/zi, într-un pahar cu apă călduță), combaterea tulburărilor de menopauză (10 picături pe zi, timp de un an), vindecarea inflamărilor prostatei (30 picături/zi), rinichilor și ficatului (de două ori pe zi, câte 40 de picături; se repetă până la vindecare), în tratarea TBC‑ului pulmonar (de trei ori/zi câte 30 de picături, completate cu inhalații – la 1/4 litru apă fierbinte se adaugă 100 picături de tinctură – de două ori pe săptămână), combaterea enteritelor, parazitozelor intestinale, durerilor de stomac și tratarea ulcerului gastro-duodenal (40 picături puse în 100 ml lapte cald, remediu consumat zilnic, pe stomacul gol).
La toate afecțiunile pielii, în special la bătături și cheratite, răni vechi, arsuri și micoze, locurile bolnave se pot vindeca sută la sută prin tamponare cu tinctură de propolis, aceasta având acțiune cicatrizantă, ajutând la formarea noilor țesuturi.
