Am lansat acest concurs imediat după, pe facebook. Cum, după ce? Păi chiar ăsta e concursul (care nici măcar nu e invenția mea, ci a unui alt iubitor de sport în general, și de fotbal în special) în care vă cer să găsiți o denumire pentru acea activitate umană în care niște indivizi fugăresc o minge (în cazul alor noștri, parcă mingea îi fugărește pe ei!) aparent fără niciun scop, ci doar pentru a-și petrece o bucată de timp oarecum în natură, din moment ce calcăpe iarbă. Concursul l-am declanșat, cum spuneam, sâmbătă seara, când nu mai reușeam să mă opresc din înjurat. La un moment dat însă, a sunat telefonul, iar omul de la celălalt capăt al dialogului mi-a propus asta. Avea argumente serioase pentru a mă convinge și pe mine că ceea ce urmăream noi, pe lângă faptul că ne făcea mai vulgari decât suntem de obicei, ba ne dezghioca și niscai instincte criminale, nu putea fi de fapt definit. Fiindcă fotbal, așa cum fuseserăm eronat informați că se televizează, e clar că nu era. Fotbal vedem mai mereu, de prin Spania, Germania, Franța, Anglia ori Italia și în mod evident e altceva decât ni s-a arătat sâmbătă la televizor. Ăștia din ecran păreau aduși cu de-a sila acolo și puși să presteze o activitate pe care nici n-o stăpâneau, nici n-o doreau. În plus, părea că nu-i informase nimeni că arătarea aia rotundă, chiar așa periculoasă cum li se părea lor că ar fi, trebuie plesnităși băgată în rețeaua aia de sfoară din spatele a ceea ce la fotbal se numește poartă. Deci, clar, nu era fotbal. Atunci, ce? În momente mai puțin grele decât acestea, ziceam că joacă țurca sau bambilici. Am jigni aceste două îndeletniciri dacă am spune că banda de neisprăviți pusă în fața fotbaliștilor muntenegreni se ocupă cu vreuna din astea. Deci: fotbal e clar că nu era, nici țurcă, nici bambilici. Hai, nu intrați și dv în concurs? Am uitat ceva important: premiul. Ei bine, câștigătorul va primi un bilet în tribuna0 la primul turneu final la care participă România. În sportul ăla, pe care tot domnia sa o să ni-l definească!