S-a întors un prieten de-al meu dintr-o tabără de elevi americani, unde a lucrat pe timp de vară, ca să mai pună la teșcherea un ban transoceanic. Întâlnindu-ne pentru a-l descoase de impresii, m-a supus unei probe de cultură generală, întrebându-mă dacă am cunoștință cum se face omleta în taberele de elevi din USA și-n general în USA.
– Omleta se face cum se face omleta, i-am zis. Se iau ouăle, se lovesc unul de altul, apoi se combină între ele folosind o…
-Nț !, mi-a tăiat-o scurt. Așa s-o fi făcând omleta prin părțile voastre înapoiate. În taberele din USA și-n general în USA, omleta se prepară scoțând dopul bidonului cu omletă, cumpărat din supermarchețel. Se deschide bidonul cu omletă și se toarnă cu atenție în tigaie. Într-un minut și jumătate, e gata. Cu niște legume din conservă, merge de minune.
– Băi frate, pe asta nu aș fi crezut-o, dacă n-ar fi venit de la o persoană avizată și umblată ca tine. Și zici că ăsta-i secretul omletei americănești… Uite cum era să mor prost…
– Americanii nici măcar ouăle nu se deranjează să le spargă. De ce să depună efortul, când omleta poate fi cumpărată din magazin, gata pregătită. Gândește-te cam ce minuni de chimicale conține panarama aia de compoziție din bidon, ca să țină cu lunile, cât are termenul de garanție.
Să scuipi în sân, și alta nu ! Deși cred că americanii nu se ostenesc să scuipe în sân, cumpărând scuipatul gata ambalat din supermarket și turnându-și-l apoi cu pipeta în sân. Bat-o s-o bată de alimentație a omului de azi care, nemaideranjându-se nici să bată două ouă cap în cap, cumpără totul semipreparat din magazin, ca în zece secunde să fie gata și să nu piardă o țâră din meci sau din telenovelă.
Nu e de mirare că a ajuns pe un loc fruntaș cancerul la intestinul ăla problematic, prin care comunicăm cu buda. Atât de mare este incidența acestei maladii înjositoare pentru ființa umană, încât a ajuns și pe meleagurile noastre, atingându-i și pe un fost președinte de țară, alături de un fost premier de-al dânsului.
Însă, cu toată decența pe care boala ne-o pretinde, nu ne putem abține să nu remarcăm că personalitățile sus-menționate s-au îmbolnăvit grav exact în locul unde, metaforic, i-a durut constant de soarta țării. Pentru a exemplifica, să amintim doar că una din ocupațiile de bază ale premierului respectiv, pe timpul mandatului său, a fost să-și lanseze un volum de versuri și un roman la o mare editură românească.
