Constat că tot mai osândit public este darul suptului, pe care președintele Băsescu nu se sfiește să-l afișeze ori de câte ori se ivește ocazia, iar ocazii se ivesc tot mai des. Desigur, nea Traian are în față titani ai machelii prezidențiale, dacă e să ne gândim doar la Boris Elțîn, de exemplu, titani pe care nu-i poți egala, deși e recomandabil să încerci. Autorul preferat al prezidentului nostru pare a fi Hemingway, care obișnuia să repete că el întotdeauna bea „pentru” sau „împotriva” unui lucru.
Se știe că marea încercare a maratonistului în alcool n-are loc în timpul actului în sine, când aburii euforiei îți înconjoară mințile ca o aură. Marea încercare a pilangiului are loc în timpul mahmurelii, când rețeaua de sonde a grețurilor îi scormonește măruntaiele.
Atunci – stă scris în abecedarul oricărei sugative – e musai să te dregi, ca să-ți poți recăpăta integritatea și s-o iei de la capăt. De aia, cu tot respectul cuvenit, încerc o întrebare simplă de alegător:
– Oare cu ce se drege președintele? Cu castraveți murați, cu zeamă de varză murată, cu lămâie și cafea, cu alifie vietnameză?
Eu sînt de părere că, pentru a se drege impecabil, e de-ajuns să-i vadă figura consilierei Săftoiu. Și-și revine sută la sută.

