Un biznismen explica, unui auditoriu din care făceam parte, cum se duce pe noi culmi o afacere care aparent și-a atins maximul:
– Bunăoară, ești proprietarul unei fabrici de confecții? Perfect, atunci îți deschizi și o secție de produs nasturi. Atingi, astfel, două ținte: procuri pentru tine nasturi ieftini, buni, și-n plus livrezi nasturi și pentru concurență.
– Extraordinar, m-am vârât și eu! La fel face și editura „Humanitas”, cu librăriile proprii. Își vinde, în primul rând, cărțile proprii, și-apoi le vinde – contra comision – și pe-ale concurenței.
– Ai dreptate! m-a felicitat biznismenul, făcându-mă să mă simt un om important.
Dar gândurile mele – odată pornite – nu puteau fi oprite cu una, cu două, ele purtându-mă departe, spre Partidul România Mare și liderul lui.
Cine știe, poate că de-aia vrea Vadim să deschidă „Pușcăria mafioților”, ca să-și dezvolte biznisul de partid.
În primul rând, are un loc de priponire pentru propriii mafioți – alde Mitică sau Tcaciuc – și-apoi, contracost, poate închiria stabilimentul și altor clienți, proveniți din alte partide.





