Edificatoare pentru falsificarea voită a informației prin presă sunt pamfletele publicate, în 1990, de Darie Novăceanu, directorul de la acea vreme al ziarului „Adevărul”.
Cu abilitate de prestidigitator, cunoscutul hispanist Novăceanu – prieten cu marii clasici ai literaturii Ernesto Sabato sau Gabriel García Marquez – propagă, prin scrierile sale de primă pagină, principalele zvonuri ale frământatului an 1990, autorul dovedindu-și, din nefericire, înzestrarea nativă de manipulator al opiniei publice cu mijloacele pamfletului.
De exemplu, când e să se refere la demonstrațiile anticomuniste din Piața Universității, directorul „Adevărului” punctează malefic: „Bișnița, prostituția, furturile din mașini erau și ele tot o proiecție a acestui mecanism diabolic de extracție legionară, care s-a înfipt adânc în pavajul de la Universitate”. Pentru ca, apoi, referindu-se la aceleași demonstrații, să accentueze un alt zvon răsunător al anului 1990: „… acest mecanism diabolic, înșurubat în Piața Universității, avea drept scop lovitura de stat”.
Și, cum pamfletul de față apare în plină invazie devastatoare a minerilor la București, Novăceanu ține să elogieze meritele minunaților îngeri ai adâncurilor: „Oricâte lucruri urâte se vor spune despre acești oameni, despre muncitorii din București și despre minerii noștri, prezența lor era absolut necesară pentru a anihila violența forțelor extremiste”.
„Minerii noștri”… Cât de neutru poate fi un director de gazetă, când scrie „minerii noștri”?
Acum, la mai bine de două decenii de-atunci, asemenea scrieri par fără scuză. Așadar, aceasta era poziția unui scriitor și a unui director de gazetă, în mijlocul unor evenimente despre care Departamentul de Stat al USA declara oficial: „Acțiunile autorizate de președintele Iliescu și guvernul său, din ultimele zile, au lovit în inima democrației române”…
Ceea ce s-a petrecut în Bucureștiul însângerat al acelor zile nu a stârnit asentimentul nici măcar al agenției de presă sovietice TASS, care nota: „Recentele evenimente au fost, poate, tipul cel mai negativ de confruntare post-electorală care subminează reputația României în lume, indiferent cine este de blamat.”
Dar simpatia directorului „Adevărului” pentru descinderile bucureștene ale minerilor se văzuse încă din 21 februarie 1990, când s-a derulat partea a doua a acestui serial horror, turnat pe viu sub ochii locuitorilor capitalei. „E a doua oară când minerii sosesc la București pentru a stăvili răul și trebuie s-o recunoaștem că, la modul lor, o fac exemplar. Dovedind că nu au nevoie să le spună nimeni ce trebuie să facă, ei au spus ce gândesc și au spus-o fără ocolișuri.”
Pentru toate „meritele” sale, Novăceanu avea să fie recompensat cu un post de ambasador în Spania.
