Mergi pe stradă și, în mod firesc, privești oamenii. În lumea noastră bulversată oamenii reprezintă tot ce poate fi mai interesant. De obicei privim fețele oamenilor. Fața este partea văzută a omului care-l exprimă cel mai bine. De aceea există o anumită fascinație în a privi fețele oamenilor. Fața este o întreagă lume, plină de înțelesuri…
Mergi pe stradă și iei seama la fețe. Cele mai multe dintre fețele celor din jurul nostru sunt triste. În cadrul unui dialog sau al unei întâlniri mulți reușesc să-și mascheze tristețea, dar când pășesc pe stradă, de obicei, oamenii sunt așa cum sunt ei în realitate, de cele mai multe ori preocupați, triști. Uneori ai impresia, privindu-i, că nu doar grija zilei se află pe umerii lor, ci o povară mult mai apăsătoare.
Căutând să aflu mai multe detalii în problema tristeții și a terapiei ei, am dat de curând peste niște studii în limba greacă, ce luau în discuție anumite aspecte ale temei noastre în gândirea Sfinților Părinți. Aceste studii au, pentru noi cel puțin, un mare inconvenient: sunt extrem de specializate, cu o terminologie adesea intraductibilă. Pe parcursul acestor materiale se analizează o serie de termeni folosiți de Sfinții Părinți cu o foarte mare precizie, care arată interdependența dintre tristețe și alte stări sau diverse aspecte ale tristeții, pentru care noi nu ne-am format încă un vocabular clar și unitar. De aceea, în fața unor asemenea analize și raporturi de dependență în ceea ce privește stările sufletești, pe lângă bucuria cunoașterii, te încearcă și un uriaș sentiment de neputință pentru faptul că nu poți să transmiți întocmai subtilitățile stărilor descrise, întrucât îți lipsește instrumentul lingvistic. În același timp însă, îmi vine și gândul că trebuie să existe o modalitate de a suplini toată această disecare specializată a temei și de a găsi o cale mai simplă de a elimina tristețea sau de a-i găsi tămăduirea potrivită.
Toate aceste metode clasice de analiză și terapie sunt extraordinare, sunt utile, dar uneori noi avem nevoie de ceva mai accesibil, mai direct, mai eficient. Și înclin să cred că cel mai simplu poți lupta împotriva tristeții atunci când te bucuri. Exact așa! Nu te mira, ai suficiente motive să te bucuri. Privește la zâmbetul nepământesc al pruncului tău și ai să te umpli de bucurie. Îți vezi copiii care mai ieri erau mititei, iar acum cresc și devin independenți, căpătând personalitate. Nu poți să asiști la această creștere, la faptul că au trecut prin mâna ta și să nu te bucuri. Te uiți la soția ta, la soțul tău și te bucuri că ai pe cine să te sprijini. Apoi îți amintești de toți prietenii tăi și te bucuri că îi ai și nu ești izolat într-o lume ostilă. Tocmai ai trecut printr-o greutate, printr-o ispită, bucură-te că a trecut, nu te gândi doar la ce-ai pătimit. Sau poate chiar acum te afli în mijlocul unei neputințe sau al unei încercări, bucură-te întrezărind deja finalul liberator și fericit al acesteia.
Și tu, chiar dacă ești singur, bucură-te. Nu te gândi că tu nu ai, că îți lipsește ceva sau cineva. Ești singur doar pentru că ești mai sensibil, mai delicat, mai interiorizat. Gândește-te că tu, spre deosebire de ceilalți, ai ocazia să-ți urmezi liber, fără alte îndatoriri, pasiunile tale, așa cum alții nu pot. Dar mai ales tu ai șansa să te dedici rugăciunii, așa cum nu poate face un familist.
Nu te mai gândi la neîmplinirile tale – despre care acum nu știi dacă până la sfârșit nu se vor transforma de fapt în prilejuri pentru împliniri! -, ci gândește-te la nenumăratele tale reușite, la ajutorul neașteptat pe care l-ai primit de sus în momentele de răscruce. Ocupă-ți mintea doar cu lucrurile bune și frumoase și nu vei suferi nicicând de vreo mâhnire. Nu lăsa amintirile întunecate din viața ta să te stăpânească, ci amintește-ți doar binele pe care ți l-au făcut oamenii, chiar dacă uneori te-au întristat. De tine și numai de tine depinde starea pe care o ai! Construiește-ți-o din elementele bucuriei pe care le poți afla atât în lumea văzută, dar mai ales înlăuntrul sufletului tău. Leagă-te de evenimentele bucuriei și fă-ți un obicei din a cugeta la ele. Nu te lăsa pradă melancoliei, ci silește-te să crezi într-un viitor mai bun. Privește înainte!
Oricum ai fi tu, omule, orice ocupație ai avea, bucură-te. Fie și pentru simplul fapt că altă cale prin care să dobândești tăria de a merge înainte nu există. Apostolul Pavel zice: „Bucurați-vă pururea” . Nu ne dă și un motiv. Pur și simplu asta trebuie să fie starea firească a creștinului. E uimitor, nu-i așa? Cât de simplu, cât de direct a spus apostolul aici! Bucurați-vă, fraților! Asta să fie principala voastră ocupație! Lasă acum problemele, lasă grijile de tot felul! Acum bucură-te! Iar dacă totuși vrei un motiv serios pentru asta, iată-l: bucură-te pentru că postești, bucură-te pentru că în curând vom prăznui Nașterea lui Hristos!
(Sursa: Ziarul Lumina)





