Încrezători în instituțiile statului până la naivitate, inclusiv în sistemul bancar, pe care noi l-am privit și încă îl mai privim ca pe o instituție a statului, iată-ne ajunși pe toți cei care am solicitat un credit în postura de victime ale unui sistem cămătăresc vorace și inuman.Nu includ în acest sistem funcționarii bancari, mulți dintre ei victime ca și noi sau simpli salariați, prost plătiți și tremurând de frica pierderii locurilor de muncă, într-o Românie în care nu mai există alternative. Dar de bănci ne putem apăra și avem și obligația să ne apărăm.
Marea majoritate a contractelor de credit pentru consum, destinate consumatorilor persoane fizice sunt încheiate de creditori cu ignorarea, ba chiar cu sfidarea cinică a prevederilor Legii nr. 289/2004, republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 319 din 23 aprilie 2008.
Conform Legii, băncile aveau obligația să includă, în contractele de credit, conform art. 8, „valoarea DAE” și „o indicare a condițiilor în care poate fi modificată DAE”. Nu abureli semantice, ci valoarea, și ca formulă de calcul și ca sume precis calculabile. Conform art. 9, alin. 2, „consumatorul trebuie să fie informat, în scris, despre orice modificare survenită pe durata contractului de credit asupra dobânzii anuale sau a costurilor intervenite ulterior datei semnării contractului de credit, în momentul în care intervine această modificare. Această informare se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin intermediul unui extras de cont”.
Toate contractele de credit, fără excepție, induc incertitudini și disimulări de intenții aparent oneste, dobânda reprezentând un termen vag, fără nici o raportare precisă, astfel încât băncile să-și poată permite, ulterior, să încalce cu cinism prevederile legii, printr-un sistem cămătăresc aleatoriu și discreționar, iar noi, disciplinați și resemnați mioritic, nu îndrăznim să facem uz de prevederile art. 17, aliniatul 2, și să cerem, în justiție, constatarea nulității contractelor abuzive de credit, Legea stabilind că toate „contractele încheiate după data intrării în vigoare a prezentei legi, cu nerespectarea prevederilor acesteia, sunt nule de drept. Acțiunea în constatarea nulității poate fi introdusă de orice persoană interesată și se soluționează de instanța civilă competentă”.
Un important sprijin în exercitarea de demnitate a românului, căzut victimă dezumanizantului sistem cămătăresc bancar, îl reprezintă OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 389 din 11 iunie 2010, care Ordonanță obligă băncile să respecte legalitatea și transparența dobânzii, care va fi raportată, conform art. 37, litera „a”, „la fluctuatiile indicilor de referință EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referință a BNR, în funcție de valuta creditului, la care creditorul poate adăuga o anumită marjă, fixă pe toată durata derulării contractului”, iar conform literei „d” a aceluiași articol, „formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicității și/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii”.
Pentru contractele în derulare, băncile au aceeași obligație, de a transforma jaful discreționar într-o relație contractuală onestă și fără echivoc, prin notificări, care să fie trimise creditaților în maximum trei luni de la publicarea OUG nr. 50/2010, deci până cel târziu în data de 11 septembrie 2010. Nu o vor face, pentru că puțin le pasă bancherilor de țara și de națiunea care le-au fost oferite plocon, așa că avem noi obligația să înregistrăm, la banca asupritoare, câte o „notificare”, cerând număr de înregistrare pe copie, în notificare solicitând modificarea contractului existent, prin act adițional, în sensul respectării prevederilor Legii nr. 289/2004 și a OUG nr. 50/2010.
După o lună de zile, dacă nu primim nici un răspuns (și nu-l vom primi de la suficienții care ne aduc la sapă de lemn) sau dacă primim un răspuns în doi peri, trebuie să ne adresăm Justiției (din câte știu, Secției Contencios Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului Suceava, dar mă voi informa și vă voi comunica la timp). Plângerea de constatare a nulității contractelor de creditate (e o prostie să cerem recalcularea dobânzilor, când, în baza prevederilor legii încălcate, contractele acelea sunt nule de drept, ceea ce se poate stabili doar în Justiție), plângerea, deci, trebuie să fie simplă și raportată doar la textele de Lege menționate, dar asupra temei voi reveni la timpul potrivit.
