Slavă lui Dumnezeu, Care te înțelepțește și-ți dăruiește odihnă în recunoașterea neputințelor tale, prin care ajungi la smerenie! Având buna dorință de a împlini voia lui Dumnezeu, avem nevoie și de ajutorul Lui; pe lângă asta, nu trebuie să uităm următoarea poruncă dumnezeiască: „Când veți săvârși toate cele poruncite vouă, să spuneți: «Slugi netrebnice suntem, ceea ce eram datori să facem am făcut»” (Luca 17, 10). Aceasta este smerenie.
Iar dacă, din neputință și lenevire, nu vom reuși să îndeplinim ceva, iarăși să ne folosim de smerenie și pocăință. Iar a sta fără clintire și fără cădere este cu neputință. Trăiești în mijlocul lumii, unde sunt multe prilejuri de poticnire, și în vremea acestora nu trebuie să cazi cu duhul, ci trebuie să te smerești și să te pocăiești. Se știe că vrăjmașul nu dormitează, ci umblă ca un leu răcnind, căutând pe cine să înghită (I Petru 5, 8); dacă nu va reuși să ne bage în vicii și căderi grosolane, ne insuflă îngâmfare și ne împinge să-i osândim pe alții, și de aceea suntem ținuți între hotarele smereniei prin micile greșeli pe care îngăduie Dumnezeu să le facem.
(Sfântul Macarie de la Optina, Sfaturi pentru mireni, Editura Sophia, București, 2011, p. 31)